Iti spuneam in articolul anterior ca “Toti pasii pe care un scriitor ii parcurge astfel incat de la statutul de aspirant sa devina autor de carte pot fi clasificati in doua mari categorii… visatul si scrisul. De fapt, acestea sunt cele doua meserii de baza ale scriitorului”. Si… ti-am scris eu, cu drag, despre prima meserie a scriitorului… visatul.
Normal ca ti-am scris cu drag… eu insami fiind o maaaaare visatoare.
Sper ca… si tu!
Dar, ca sa vezi… este o mare problema cu visatul, dragul meu scriitor pe Calea catre Carte!
Cei mai multi autori aspiranti petrec prea mult timp visand, in detrimentul celeilalte meserii: scrierea.
Trebuie sa recunoastem.
Scrisul este greu.
In special in… intensa viata interioara a scriitorului.
De fapt este partea cea mai grea dintre cele doua.
Este slujba aceea pe care nu vrei s-o faci. Slujba aceea care te face cateodata sa vrei sa te dai cu capul de birou.
Hai sa recunoastem. Daca ai curajul, evident.
Tu esti aici deoarece visezi sa scrii… alaturi de noi toti… o carte, in 90 de zile. Ai visat la asta, continui sa visezi si, cu siguranta, vei mai visa si de acum incolo.
Pana aici, banuiesc ca suntem de acord.
Ei bine… acum vine momentul adevarului.
Cat ai scris in primele… sa spunem… 10 zile? Mai exact, cat ai scris pentru cartea ta? Aceea care visezi s-o termini in 90 de zile.
Ai intrat in joc cu cele doua slujbe de baza ale unui scriitor.
Prima… o faci la rang de mare arta. Visezi.
Ca noi toti, dealtfel.
A doua… ei bine, cu meseria asta cum stai?
Ai ajuns deja la faza cu lovitul biroului cu dragalasul tau cap?
Daca raspunsul este da… stai linistit. Am trecut si eu prin asta.
Dar… dupa ce aproape am facut biroul praf de atatea lovituri bine plasate de cap (apropo’… ti-am spus, oare, ca am si centura neagra? Printre altele stiu sa lovesc bine cu capul… vai de mama biroului din dotare!)… mi-am tras un sut si in partea dorsala (cu pardonul de rigoare) si m-am apucat de a doua meserie.
Scrisul.
Si, cam asa ar trebui sa faci si tu. Face parte din metoda de scris pe care ti-o propun in cele 3 luni.
Aplica de cate ori vrei lovituri de cap in birouri… al tau sau, daca esti smecher, al vecinilor… vezi si daca peretii din jur au nevoie de ceva modificari structurale, daca vrei, patenteaza si cateva alte lovituri cu ce vrei si unde vrei si… intr-un final… sufleca-ti manecile si SCRIE!
Asta trebuie sa faci.
Sa alegi sa continui visatul… cu scrisul.
In caz contrar, crede-ma pe cuvant, oricat de expert esti la visat… cartea ta nu se va scrie.
Spuneam in articolul anterior cat de creativa este partea cu visatul. Si, cat de reconfortant este procesul!
Dar, acest visat nu-ti va aduce neaparat si inspiratia mult dorita.
Asa ca, trage-ti si tu un sut unde vrei si SCRIE!
Scrisul necesita intentie, actiune si disciplina.
Exact ca disciplina asta autoimpusa ce ma face sa-ti scriu. De doua ori in fiecare saptamana.
Crezi cumva ca la mine cuvintele curg nestavilite?
No way!
Curg la fel ca ale tale.
Doar ca, dupa atatia ani de practica, am invatat sa ma incapatanez si… sa scriu.
Si… pana la urma… vine si inspiratia dupa cateva poticneli.
Nu uita…
Scriitorul scrie!
Iar daca tu vrei sa te numesti scriitor… viseaza cat vrei tu… apoi, scrie!
Chiar daca nu esti fericit si mandru de cuvintele ce ies in acele momente din creierul si mana ta.
Asta este singurul lucru ce-l separa pe scriitorul-autor aspirant de autorul publicat.
Amandoi viseaza.
Insa doar unul scrie.
No matter what.
Credeai cumva ca ii separa talentul? Sau, poate, vreo tehnica de scris anume?
Nici gand.
Ii separa actiunea si disciplina.
Atata tot.
Si, acum vin si te intreb.
La modul foarte serios.
Tu CHIAR vrei sa scrii o carte?
Alegerea iti apartine.
Ramai un visator? Sau treci la nivelul urmator?
Nu, nu vreau sa-mi raspunzi.
Doar SCRIE!
💙 Succes, spor si Inspiratie sa ai! 💙
👉PS 1: pentru cei care inca vor sa-mi spuna tematori ca nu stiu sa scrie… le reamintesc ca…
„Poti edita intotdeauna o pagina proasta. Dar nu poti edita o pagina goala.” – Jodi Picoult
👉PS 2: Doar asa ca fapt divers… sa stii ca nu sunt vreun papagal si nici balbaita nu am devenit intre timp. Dar… pentru cazul in care te minunezi ca am folosit de atatea ori cuvantul „scrie”… ei bine, am facut-o deoarece…
Na’, poftim situatie!
De ce crezi, oare, ca am scris “scrie”… intr-un articol destinat unei mandatorii meserii a scriitorului… pana s-a terminat cerneala-n stiloul din dotare?
