Unde iti place sa scrii? Ai un loc special in care te retragi atunci cand Muza te viziteaza? Esti, oare, genul de scriitor ce prefera spatiile publice precum parcuri, cafenele, librarii? Poate ca, subiectul abordat astazi pare sa nu aiba inmportanta atunci cand scriitorul scrie. Dar, ce sa fac?
Sunt intrebari ce-mi vin in minte ori de cate ori vorbesc cu un scriitor. Si asta deoarece, am propriile convingeri, aproape de neclintit, in ceea ce privesc modalitatile prin care Muza si creativitatea, in general, pot fi influentate.
Si, spun “aproape de neclintit”, adepta fiind a afirmatiei “Orice este posibil!”.
Din cate am observat pana acum, scriitorii abordeaza procesul de scriere in moduri diferite. Fiecare cu personalitatea sa, fiecare cu preferintele sale. Nu exista o regula batuta in cuie, declarata mai buna sau mai putin buna.
De fapt, as spune ca, singura regula universal valabila este „Scriitorul scrie!”.
In ceea ce ma priveste, scriu doar la propriul birou. Aranjat exact asa cum imi doresc si cum ma avantajeaza energiile inconjuratoare.
Recunosc… sunt si momente in care ma pocneste inspiratia direct in frunte iar eu… sunt departe de biroul meu favorit. Ei bine, in astfel de clipe, am la indemana agenda in care-mi notez gandurile.
Dar… de scris cu adevarat… scriu atunci cand stau la un birou. De preferinta al meu.
Sa nu ma intelegi gresit. Nu consider ca aceasta este singura varianta viabila. Dar, ideea asta mi-a intrat in cap si… cum sunt capoasa… nu vrea sa iasa deloc.
Acum… desi sunt adepta retragerii in coltisorul meu de scriitor… exista un singur loc pe planeta asta in care scriu cu mare drag, desi este spatiu public.
Este adevarat ca, nu galagia sau prezenta altor persoane in jurul meu ma influenteaza cand spun ca vreau locsorul meu.
Din fericire, sunt genul de scriitor care nu vede si nu aude atunci cand scrie. Poti chiar sa zbieri la mine cat vrei… tot nu ma clintesti. Doar daca ma zgaltai revin cu picioarele pe planeta asta. In rest… traiesc in lumea pe care o descriu.
Dar, sa revenim la acel loc de care-ti vorbeam. Singurul spatiu public in care inima de scriitor mi-a tresarit.
Si mai exact, am simtit un atasament deosebit fata de una dintre librariile Barnes&Noble din prima clipa in care i-am trecut pragul. Cea situata in Mentor, Ohio. Evident, USA.
Din acea clipa, de cate ori intentionez sa plec la vanatoare de carti, imi iau si laptopul cu mine. Uneori, fac intai un tur al bibliotecii si apoi scriu. Alteori, prefer sa scriu si, de-abia dupa, fac turul de rigoare.
Dar indiferent in care faza a “vizitei” scriu, intotdeauna o fac asezata pe fotoliile confortabile, dupa ce-mi depun frumusel instrumentele de scris pe mesele stilate puse la dispozitia vizitatorilor.
Fiind si o bautoare pasionata de cafea, imi iau de la Starbucks-ul din incinta librariei ce are si rol de biblioteca, licoarea mea favorita. Cafea cu gheata si vanilie. Si, in timp ce ma las imbratisata de aroma combinata a cartilor din jur si a cafelei, Muza ce nu se lasa mult asteptata ma atinge si… scriu.
Si, iar scriu. Conform regulei… scriitorul scrie.
Si, tot asa pana ma anunta un angajat ca se apropie ora inchiderii. Recunosc, nu merg atat de des, precum mi-as dori, in acel loc absolut minunat dar… de fiecare data cand o fac, sufletu-mi se umple de fericire.
„Vocea scriitorului nu este doar rezultatul unei singure propozitii, al unui singur paragraf sau al unei pagini. Nu este nici macar suma paginilor unei povesti intregi. Este toata munca depusa deasupra mesei, precum oasele si fosilele unei carcase antice neidentificate.”- Chuck Wendig
Tu, unde esti mai creativ?
Ai un astfel de loc special?
Evident, nu este cazul sa-ti faci griji daca nu simti aceasta nevoie. Poti scrie si pe luna daca reusesti sa invingi gravitatia… sau mai bine spus… aproape lipsa ei. Important este sa asterni pe “hartie” cuvinte ce le scoti din strafundurile fiintei tale.
Succes, spor si inspiratie pe Calea catre Cartea TA!
Si, nu uita… Scriitorul scrie.
„Scriitorul scrie”. Am și eu locul meu unde scriu departe de lumea dezlanțuită într-o mansardă amenajată special pentru asta, înconjurat de cărți și pietre din toată lumea colindată. Scriu puțin și public și mai puțin. Scriu când vreau și despre ce vreau. Singura condiționare căreia îi sunt adept convins e că o carte trebuie să fie mai bună decât tot ce s-a scris până atrunci. Și editorii mei sunt de acord cu mine chiar dacă ar vrea să public mai mult. Le-am explicat și ei au fost de acord că piața e plină de ”draft-uri” și orice carte nouă trebuie să fie mai bună decât cele mai bune cărți scrise vreodată. Ei s-ar mulțumi să se vândă bine, nu neapărat să fie cea mai bună. Scriu conform inspirației mele dar numai pentru cititorii mei. Nu scriu ce visez noaptea sau întâmplările prin care trec și nu am normă zilnică. Scriu așa cum cred eu că va fi cartea viitorului, ușor de citit și de înțeles de oamenii cărora le place să citească, din care ei vor putea învăța ceva care să-i ajute să se dezvolte în viitor. Nu scriu pentru glorie sau bani deși de vreo douăzeci și cinci de ani sunt angajatul unei edituri ca să scriu cărți pentru ei. Inițial a fost un ”gentreman agreement”, dar repede transformat în contract de muncă, salariul fiind finanțat de drepturile de autor ale cărților mele care se vând de ani de zile în continuare pentru că sunt astfel elaborate încât să fie utile și în perspectivă minim zece ani de zile. Am scris întâi manuale de dezvoltare personală, apoi o culegere de eseuri neconvenționale și apoi un roman cu personaje și dialoguri în care criticii avizați au recunoscut cinci romane într-unul singur. Le-am promis editorilor mei că voi continua cu aceleași personaje în romanul următor, la care lucrez deja de doi ani. Înainte de a scrie eu mă gândesc mult la ceea ce scriu și apoi în fața computerului ideile deja clarificate iau forma textului scris. Când am suficiente texte scrise mă apuc să asamblez romanul și iarăsi scriu și modific și corectez, chiar dacă editura are și ea corectorii ei profesioniști, colegii mei cu care discut fiecare problemă argumentat, pentru că un text neobișnuit uneori trebuie explicat. Oricum nu se face nici o corectură fără acordul meu. Chiar înainte de finalizarea cărții în perioada de asamblare a ei așa cum îi spun eu, discut cu editorii anumite aspecte și clarific anumite situații pentru a avea sprijinul lor în cazul în care ies discuții cu conducerea editurii din SUA care uneori vrea să prezinte cartea conform imaginii lor despre ”best-seller-uri”. Pentru că, da ”best-seller-urile” sunt mai greu de scris decât ”drafturile”.
Este o mare onoare sa beneficiem de sfaturile dvs, d-le Hristenco. Sunt ani de zile de cand, din cand in cand, imi hranesc sufletul si mintea cu informatiile pe care le impartasiti cu noi. Si pentru aceste informatii… va multumesc!
Va multumesc si pentru sfaturile date… la vedere sau printre randuri… cititorilor acestui site.
Pot, va rog, sa le impartasesc si cu alti romani care, poate, nu le acceseaza aici? Derulez chiar acum un proiect pilot pentru autori aspiranti si sunt sigura ca s-ar bucura enorm sa va citeasca cuvintele.
O zi minunata sa aveti!