Cu și despre Scriitori

Ai observat și tu că Universului îi place să se joace cu noi? Mi s-a întamplat să observ acest lucru de atâtea ori încât deja… duc afirmația la rang de axiomă. Inclusiv atunci când vine vorba despre scriitori.

Și, pentru cazul în care te întrebi dacă vreun fulger a lovit brusc capul pe care-l am în dotare, mă grăbesc să​​ îți explic ce-mi veni să intru pe tărâmul axiomelor.

Răsfoiam cu ceva vreme-n urmă „paginile​​” internetului. Și, ce găsesc?

Un citat. Ce mi-a atras atenția.

“Majoritatea cărților din ziua de azi dau impresia că au fost scrise într-o singură zi din cărți citite cu o noapte în urmă.”

​Nu am spus-o eu ci… Nicolas Chamfort.

Deși sunt genul de cititor care… în perioadele de maximă glorie… poate citi până la 3 cărți în decurs de 24 ore (mai ușurele… nu-ți închipui că citesc Nietsche sau Steiner când obțin aceste performanțe), nu am întâlnit nici o carte care să corespundă acestei afirmații.

​Dar, totuși, mi s-au părut interesante aceste cuvinte.

​Să nu fi știut eu unde să caut?

Așa că… am pornit în cercetare.

După cum probabil știi… sunt o mare colecționară de citate aplicabile vieților scriitorilor.

​Dar… asta nu înseamnă că mă apuc să distribui citate… de-a valma… fără să le verific. Cel puțin, pe cele cu care… nu rezonez.

Spre “rușinea” mea (cu care, de fapt, nu mi-e rușine deloc… că, deh… oameni suntem 👍) habar nu aveam cine este Nicolas Chamfort.

​Am aflat acum.

​Și… am respirat ușurată când am văzut că a trăit între 1741 și 1794.

Categoric, am respirat sacadat când am citit povestea intenției sale de sinucidere. Să îți tragi un glonț în cap, pistolul să nu funcționeze și ca atare… să rămâi fără nas și un obraz… este o poveste demnă de o carte. Și, pe lângă toate astea, cu ultimele puteri să iei un cuțit și să-ți tai beregata… dar să nu nimerești nici un punct vital… parcă deja duce spre contemporanul nostru Stephen King. Mai ales când, colac peste pupăză, ești găsit de valet într-o baltă de sânge dar… totuși… te ambiționezi să trăiești încă un an în chinuri groaznice… nici nu știu cum să cataloghez această experiență.

Cert este că, deși a trebuit să-mi reglez respirația aflând povestea acestui scriitor… la final… ușurată fizic și psihic fiind, am concluzionat că omul nu vorbea despre cărțile zilelor noastre.

Ca atare… poate că, pe vremea lui, carțile păeau scrise într-o zi.

Deși… am mari dubii că personaje mult mai celebre (din punctul meu de vedere, evident)… precum Immanuel Kant, Voltaire, Johann Wolfgang von Goethe, Denis Diderot, Thomas Percy, Jean-Jacques Rousseau, Henry Fielding, Isaac Newton, Daniel Defoe, Jonathan Swift, Montesquieu, Dinicu Golescu, Ion Budai Deleanu și mă opresc aici… erau, nu doar contemporanii lui Chamfort dar, unii dintre ei, chiar conaționalii acestuia.

În plus… toți s-au ocupat, printre altele, cu scrisul. Și, zău că au făcut o treabă minunată. Pe majoritatea “îi am expuși” pe rafturile bibliotecii mele.

​În fine… cine sunt eu să-l contrazic pe Chamfort?

Cum totul este relativ și subiectiv… există un potențial uriaș ca… nimic să nu fie ceea ce pare a fi.

​Mă bucur totuși că… în vremea mea… scriitorii par să-și facă treaba cu mai multă conștiinciozitate.

Ce nu mă bucură deloc este faptul că… acest citat circulă… mai bine spus, tropăie pe internet… și implementează în capul potențialilor cititori idei ce „subminează” autoritatea potențialilor scriitori.

Din zilele noastre.

​Cu accent pe „potențiali” și de o parte și de alta. 😎

Zic și eu… într-o mohorâtă zi.
Gata.
Mă retrag să răsfoiesc un ❤️💛💙Bacovia💙💛❤️. Înainte să-mi devină pleoapele plumb.

Sau mai bine… ceva plin de speranță.