In culisele unei Edituri de Carte.
Episodul… Cutia

Bine te-am regasit, drag Scriitor! Ieri am avut o zi ciudata. Atat de ciudata incat… am hotarat sa iti povestesc putin despre ceea ce se intampla in culisele unei edituri!

Stii deja ca unul dintre visele mele cele mai mari s-a implinit.
Primele carti publicate la Editura QUARTO au vazut de curand lumina zilei.
Le imbratisez si le mangai cu privirea si cu mainile fizice de cate ori trec pe langa ele.
Este un sentiment pe care nu l-am mai avut pana acum… un fel de dragoste la prima vedere dusa pana la un nivel indescriptibil.

Insa… lucrurile nu se termina in acest punct. Se pare ca… orice mare urcare vine cu coborarile aferente.

Stii tu… in viata totul functioneaza pe principiul trambulinei. Cu cat vrei sa atingi culmi mai inalte, cu atat va trebui sa te adancesti mai mult pentru a-ti lua elanul necesar.

Iti spuneam ca ieri a fost o zi ciudata.
De ce?
Deoarece, dupa extazul adus de sutele de carti ce au invadat sediul editurii… a urmat faza de luare a urmatorului elan.

Si, cum s-a manifestat asta?
Ei bine… m-am trezit brusc in fata unui mic obstacol.

Cutiile si plicurile cu bule.
Care?
Cum care?
Cele in care va trebui sa trimitem coletele pe masura ce cititorii nostri vor comanda cartile.

Poate spui ca asta nu e o mare problema.
Ei bine, cam asa spuneam si eu.
Chiar nu-mi faceam griji din acest punct de vedere.
Dar… dar… dar… in viata mereu exista un dar.

Si-ti povestesc astazi pentru cazul in care… vei dori vreodata sa iti infiintezi propria editura de carte.

Primul si primul pas pe care trebuie sa-l faca un editor pana la faza de vanzare si expediere a cartilor catre cititori este… altul.

Pasul este impartit in doua:
– trimiterea unui exemplar din cartea publicata catre Biblioteca judeteana, respectiv Biblioteca Metropolitana daca editura are sediul in Bucuresti. Cu alte cuvinte… cazul nostru.
– trimiterea a 7 exemplare catre Biblioteca Nationala a Romaniei.

Si, iar vei spune ca asta nu este o problema.
Bineinteles… iti dau dreptate.

Dar, aspectul de care m-am lovit poarta numele de… „Cutiile” in care voi trimite cartile la cele doua Biblioteci.

Avand 3 carti publicate simultan, m-am gasit brusc in fata dilemei… ce dimensiune ar trebui sa aiba cutia in care sa incapa toate cele 21 „opere de arta”.

Acum… nu-ti inchipui ca nu stiu sa fac calcule de volum sau de gabarit.
Stiu, cu siguranta.
Si, le-am facut in secunda doi. ba chiar, in diverse variante „stilistice”.

Inarmata cu ele am purces la vanatoarea online a cutiilor.

Recunosc, nu am anticipat si faza asta din culisele unei edituri de carte.
Nici nu am facut vreun contract cu un furnizor de produse de ambalaj.

Am facut contracte cu editori, cu web designeri, cu tipografii, cu firme de curierat… cu tot ce mi-a trecut prin minte pana la aceasta faza.
Dar, nici prin ultimul gand nu mi-a trecut ca singurul obstacol pe care-l vom intalni va fi… cutia.
Cutiile.

M-am trezit ieri ca am pierdut toata ziua cautand cutii la dimensiunile rezultate in urma calculelor.

Ei bine, nici gand sa gasesc asa ceva.
Zici ca am fost brusc teleportata intr-o dimensiune in care… cutiile sunt… ori mult prea mici, ori mult prea mari pentru cele 21 carti.

Si, singurul loc in care am gasit dimensiuni cat de cat asemanatoare… a fost locul in care comanda minima era de 100 bucati. Iar, creierul meu de inginer a refuzat sa dea in jur de 300 lei pe 2 cutii. La care, se adauga produsele aditionale necesare unei cutii ce se doreste a fi trimisa.
Ca atare, pur si simplu, situatia parea rupta de realitate.

Ieri eram aproape cu nervii la pamant.

Noroc ca, am avut dupa amiaza o sesiune de coaching cu o clienta-scriitoare pe zona de blogging si… recunosc… asta m-a remontat fulgerator. Ador bloggingul si atunci cand faci ceva ce-ti multumeste sufletul… este imposibil sa nu folosesti trambulina vietii pe post de lansator de rachete.

Rezultatul a fost ca am dormit bustean vreo 10 ore (lucru care, nu mi se intampla prea des) iar astazi sunt plina de elan.
Elan vanatoresc, evident.
Plec iar la vanatoare online de cutii.

Si, nu ma supar daca-mi tii pumnii sa finalizez actiunea cu succes.
Astazi, evident.
Nu de alta dar… am un termen fix pana la care trebuie sa trimit cartile la Biblioteca Nationala si la Biblioteca Metropolitana.

Si, pana sa reincep procesul de cautare, ti-am scris aceste randuri.

Manata fiind… nu neaparat de obstacolele intalnite ieri… ci de o lectie de abundenta si manifestare pe care am avut-o la prima ora, astazi.
Cu doi dintre mentorii mei: dr. Joe Vitale si dr. Steve G. Jones.

Lectie din care, am extras pentru tine cateva cuvinte ce mi-au mers la inima.

Acum, le impart cu tine… Scriitorul meu drag.

„Principiul ce te fereste de luarea deciziilor proaste este cunoasterea valorii lucrurilor si actiunilor.
Cand incepi sa valorifici un proiect incepi sa ai si cheltuieli de resurse.
Resursele vin spre tine in diverse forme, printre care: financiare, de timp, energie, efort mental, etc.
Regula dupa care ar trebui sa cheltuiesti aceste resurse este simpla:
– cheltuieste mai mult daca valoarea existenta a ceea ce doresti sa obtii este mai mare decat cea a investitiei necesare.
– cheltuieste mai putin sau deloc daca ceea ce trebuie sa obtii nu iti va aduce un mare beneficiu fata de investitia facuta.

Atragerea abundentei in viata ta presupune sa incepi sa faci o multime de lucruri si actiuni pe care nu le-ai facut anterior.
Ca atare, acorda atentie modului in care altii procedeaza in situatii similare dar… nu subestima propria ta capacitate de a crea idei marete si de a depasi provocarile aparute in calea ta.”

Am scris cuvintele de mai sus sub forma de citat.

De fapt, ele sunt un conspect al lectiei zilei, facut de mine pentru tine.

De ce am simtit nevoia de a impartasi cu tine aceste cuvinte?
Deoarece… in viata ta de scriitor, vei intalni urcusuri si coborasuri. Obstacole ce par sa te doboare si momente ce te vor inalta pana in zarile inalte.

Recomandarea mea este sa folosesti acea trambulina a vietii de care-ti aminteam mai sus.

Si… indiferent de cat de grea pare situatia in care scriitorul din inima ta s-a afundat… nu subestima propria ta capacitate de a crea si de a depasi orice provocare.

Si, apropo’ de provocari… stii ca la inceputul lunii te-am provocat sa participi la un program de 21 zile special conceput pentru scriitori.
In special pentru scriitorii care… credeau ca „sunt la mana” Muzei.
Cu alte cuvinte, credeau ca… daca aceasta Muza i-a uitat, toata viata de scriitor s-a terminat.

Ei bine, la aceasta editie s-au obtinut niste rezultate asa de bune incat… deja lucram la o carte-antologie in care vor fi publicate (pe banii editurii) „povesti” de viata ce au fost scrise pe parcursul celor 21 zile.

Grupul format la aceasta editie a provocarii a reunit energii absolut minunate. Iar… tema ce s-a nascut in urma asternerii cuvintelor pe „hartia virtuala” poarta numele de „Temerile Scriitorului”.
Cartea ce va rezulta va fi un instrument de lucru pe care… il recomand oricarui scriitor care… inca are temeri.

Si, acestea fiind spuse… ma intorc in culisele unei edituri… la cutiile mele.
Imi tii pumnii stransi, da?

Te imbratisez cu drag si-ti doresc sa ai Spor si Inspiratie!
Pe calea catre Cartea ta!