De ce scrii pentru cititorul ideal? Articol greu de digerat… in anumite conditii.

Ce stii despre cititorul tau ideal? De ce scrii pentru cititorul ideal? Sunt intrebari pe care orice scriitor de carte sau de continut trebuie sa le ia in consideratie.

Te intrebam data trecuta daca stii cine asteapta cartea ta. Si, ajunsesem noi la concluzia ca, undeva in lumea larga, exista cel putin un om care are nevoie de ale tale cuvinte ca de aer. Iar astazi, vorbim despre el. Acest om care… este cititorul tau ideal.

Acest cititor ideal, al cartii sau al articolelor scrise si postate in site-ul tau, este unul dintre cele mai importante elemente incluse in procesul de scriere prin care treci.

Atunci cand reusesti sa-ti clarifici cine este, mai exact, acest om… totul despre cartea sau articolul tau devine mai clar. Mai usor.

De ce?

Raspunsul este simplu. Te adresezi unei singure persoane.

De ce te-ai adresa unei singure persoane?

Raspunsul este la fel de simplu. Deoarece, totul devine mai clar, nu doar in mintea acelui cititor ideal, ci si in a ta.

Iar daca mintea scriitorului devine astfel, si cartea este clara.

Sa fim seriosi… care scriitor si-ar dori sa scrie ceva ce… nici macar el nu intelege foarte bine, daramite cititorul?

Daca vrei, putem compara totul cu o masa imbelsugata.

Cu felul 1, 2 si 3. Precedate de aperitive. Cam asa arata o masa in familia mea pe vremea copilariei mele. Astazi… nu stiu unde a disparut acest obicei culinar. Dar, in acele vremuri, orice masa avea toate cele patru componente.
Si culmea, noi toti eram sanatosi, frumosi si cu niste siluete de invidiat. Spre deosebire de astazi cand…

Dar, sa nu pierdem vremea cu explicatii despre mesele “date” in familia Simonescu (nu Simionescu, precum toti functionarii neatenti scriu acest nume… obligandu-ma pe mine sa imi fac orice act de doua ori. Evident, prima oara refuzand si returnand documentul gresit), a carei mandra descendenta sunt.

Sa luam din exemplul cu mesele copioase doar friptura.

Imagineaza-ti, te rog.

O friptura suculenta, cu un potential de a-ti incanta simturile olfactive si gustative… dus la extrem.

Daca esti vegetarian, imi cer scuze. Eu asta sunt, asta defilez si… mananc fripturi.
Nu spun… „inca”. Spun „iar”. Iar mananc fripturi. Am trecut si eu prin faza vegetariana cativa ani. Pana cand… mi s-a facut mila de plantele pe care le “macelaream”. Ca atare, mi-am revizuit atitudinea si, in prezent, onorez fiecare forma de viata. Inclusiv pe a mea… omul care trebuie sa se hraneasca.

Dar, sa revenim la friptura cu pricina.
Este in fata ta.

Iar tu, gurmand infocat, ai doua variante.

S-o tai in bucati mici, digerabile… ce iti vor incanta, precum te astepti, simturile.
Sau, o poti indesa intreaga in gura si, chiar daca friptura avea potentialul de a te face “fericit”… iti garantez ca-ti va sta in gat. Asta, daca vei incerca vreodata s-o inghiti. Dupa ce vei face febra musculara incercand s-o mesteci.

Ei bine, cam tot asa se intampla si cu scriitorul si al sau cititor.

In special cititorul ideal.

Fie ca vrei sa scrii o carte sau un articol, daca nu reusesti sa alegi un… unul doar… cititor caruia sa te adresezi, vei reusi doar sa te chinui.

Bine, bine… poate tie-ti place sa te chinui.

Exista si aceasta categorie de oameni numiti “mazochisti”.

Daca este sa fim sinceri… fiecare dintre noi avem o doza mai mica sau mai mare din acest “virus” (ca tot este la moda).

Si, folosesc termenul “virus” pentru ca, am eu o parere a mea. Care spune ca… omul nu se naste mazochist. Dar, intr-o forma sau alta ii este inoculata aceasta “trasatura” in fiinta. Din exterior. Precum un virus, amarat sau nu, care tot din exteriorul nostru vine.

Ok.

Am vorbit despre fripturi si dimensiunea bucatilor pe care le poti mesteca. Cu mai mult sau mai putin succes.

Pe buna dreptate, te poti intreba acum… care-i legatura intre fripturile consumate la felul doi in familia Simonescu, cartea pe care intentionezi s-o scrii si acel unic cititor ideal caruia… iti tot spun eu sa… i te adresezi.

Ei bine, este. O mare legatura.

Precum cel asezat la masa se poate ineca cu o bucata mare de friptura (in cel mai bun caz putandu-se doar satura de mestecat si, ca urmare, sa renunte la bucata cu pricina)… tot asa si tu scriitorul te poti “ineca” in vastitatea aspectelor pe care trebuie sa le atingi… atunci cand vrei sa “dezbati” ceva prin scris.

Asisderea, miile de cititori carora te adresezi, vor sfarsi “inecandu-se” in informatii care nu-i vizeaza, in cautarea sau asteptarea capitolului din carte care, sa le aduca un plus de valoare in viata.

Si, pentru a fi si mai clara, mai dau un exemplu.

Divortul.
Exemplul meu favorit.
Pentru ca am trecut prin unul si mi-a ajuns pe veci.

Sa presupunem ca tu, scriitorul nostru, vrei sa scrii o carte nonfiction (sper ca stii deja, eu vorbesc despre carti nonfiction aici, da?) sau un articol de impact in care, sa dai sfaturi oamenilor in legatura cu viata de dinainte, din timpul si de dupa divort. Da, exista si acest tip de carti. Precum exista multe alte domenii despre care poti scrie o carte nonfiction.
Dar astazi exemplificam folosind divortul.

Imagineaza-ti.

Tu scrii o carte nonfiction iar eu presupun, din start, ca te folosesti de propria experienta pentru acest lucru. Pentru ca altfel, de ce te-ai apuca sa dai sfaturi despre acest aspect din viata unui om daca tu nu ai experimentat asa ceva?

Ar fi precum m-as apuca eu sa scriu despre scris carti daca nu mi-ar fi iesit din mana nici una pana acum.

Continuam rationamentul.

Vrei sa sfatuiesti omul ce are de facut in astfel de cazuri.

Pentru asta iti vei structura viitoarea carte, vei face un plan cu punctele principale pe care vrei sa le abordezi si… incepi sa scrii.

• Daca nu hotarasti clar cine este cititorul tau ideal, ce probleme are, ce dorinte si aspiratii, ce idealuri si ce… varsta are…
• Daca nu te adresezi acestui cititor ci, doresti sa scrii pentru orice om de la (sa spunem) 20 pana la 100…

Ei bine, cartea ta nu va fi de impact.

Stii de ce?

Deoarece, indiferent ce vei dori sa scrii, tot timpul va trebui sa segmentezi auditoriul. La orice sfat sau informatie va trebui sa spui

• “daca ai 20 de ani si vrei sa divortezi, atunci…”,
• “daca ai 60 de ani si esti in aceasta situatie, atunci…”.

Si tot asa.

Te asigur ca, intr-un final, vei reusi sa te zapacesti, sa nu urmezi un fir clar al cartii si, in plus, vei zapaci absolut toti cititorii tai.

Si… asta deoarece…

• Omul de 30 de ani care iti citeste cartea nu este interesat de sfaturile pe care le dai unuia de 20.
• Iar unul de 55 nu are rabdare sa citeasca ce ar fi trebuit el sa faca la 30 in eventualitatea ca ar fi trebuit sa divorteze.
• Nu mai vorbim de cititorul de 25 caruia nu-i foloseste la nimic informatia pe care o vei include pentru cel de 45 (la 25 ani… nici macar nu-i trece prin cap sa divorteze inca o data).

Sa concluzionam… daca vrei sa ai claritate si sa scrii o carte nonfiction de impact, stabilesti tu din start care este cititorul ideal caruia te adresezi si….

Scrii pentru el.

Precum am facut eu astazi.

M-am adresat tie, cititorul articolelor mele, scriitorul de carte nonfiction, mancatorul de friptura.

Evident, exista sansa ca cel care este vegetarian sa nu ma mai iubeasca afland ca am o alimentatie “omnivora”.

Este ok pentru mine.

Nu trebuie sa ne iubim toti.

Dar, ne putem respecta.

Si, ne putem citi unii pe altii daca obtinem ceva folositor din asta.

Ca atare… nu ma tem sa ma adresez in acest articol tie, dand exemplu o friptura.

Cel ce are nevoie de informatia daruita de mine astazi, va continua sa citeasca si-si va imagina… sa spunem… un pepene rosu.

Evident, si pe acela va trebui sa-l tai in bucatele mici, digerabile si mai ales mestecabile.
Isi va imagina asta si va lua din sfaturile mele informatia de care are nevoie.

Precum si cititorii tai… extinsi… vor face.

Si, ma opresc aici.

Te las sa digeri ceea ce am scris.

Probabil ca, vom reveni sa discutam pe marginea acestui subiect.

Intr-un viitor apropiat.

Pana atunci, spor si inspiratie iti doresc!