La rubrica D’ale limbii române îți propun să discutăm puțin despre Literar vs Literal.
***
Voi începe argumentația printr-un anunț. Și, nu orice anunț ci unul… oficial.
Anunț oficial
***
Acum, să ne înțelegem. Ca orice român care se respectă, imediat cum am fost categorisită cu apelativul amintit mai sus… am dat fuga la Măria Sa Facebook să anunț tot poporul.
Și, ce să vezi?
Deși, când postez despre chestii literare și literale… nu mă prea bagă lumea în seamă… anunțul cu pricina a stărnit valuri de emoticoane.
Plus comentarii… unul și unul.
Uite așa am aflat că nu sunt singura locuitoare a Planetei Albastre care o dă în străchini când intră în bucătărie.
M-am amuzat copios și m-am bucurat.
Nimic de criticat.
Dar, de dragul „argumentației” cu care ți-am rămas datoare… că doar, așa scrie în primele rânduri ale acestui articol… extrag unul dintre comentarii.
„… cred că ar trebui să-i explici soțului tău că ouăle răscoapte sunt o delicatesă literară. Sau literală?”
Răspunsul meu…
„… aș alege get-beget, în acest caz. De fapt, pot să-i spun oricum că… mă crede.”
Literar vs Literal
-
Care aparține literaturii, care se referă la literatură, care corespunde cerințelor literaturii.(Mai este și o a doua variantă dar este irelevantă în cazul nostru.)
-
Care se face, se reproduce etc. cuvânt cu cuvânt, literă cu literă.(Mai este și a doua variantă dar… ne duce în zona matematicii și, am decis, s-o excludem din ecuația noastră.)
***
În concluzie…
Aș spune că… „literal” și „literar” nu au nici o legătură cu ouăle noastre.
Cât despre „get-beget”-ul meu… cred că suntem de acord… a picat ca nuca-n perete.
Asta așa… să vezi că știu și să-mi pun cenușă pe cap.
Dar… atmosfera creată pe rețeaua socială amintită a fost… de zile mari.
Literalmente vorbind.
***
Acum, pentru a-mi spăla păcatele… nu te mai trimit la Shanti-Spirit.ro, site-ul unde am scris prima dată „Simfonia Albastră din Bucătăria unui Vărsător” – povestea ibricului incandescent și a ouălor zburătoare.
Ți-o copiez mai jos… să vezi cu proprii ochi… genialitatea la ea acasă.
Încep.
„… declar sus si tare ca… sunt in masura sa scriu despre bucatarie.
Na! Asta, asa, ca sa nu avem discutii pe viitor.
La noi în neam toti sunt talentati.
Unul mai talentat ca altul.
Tocmai de aceea, pe mine m-a ”lovit”… nu talentul ci… genialitatea. Culinara, evident.
Am si exemple, ca sa nu credeti ca ma laud singura.
Ma lauda si altii.
Parol.
Sunt, nu doar expert in bucatarie, dar am si brevete de inventator.
Ca de exemplu… reteta de oua fierte “a la Mirela”.
Ce? Nu ai auzit de ea?
Ei bine, bine… ma las convinsa si o scriu aici.
Se ia un ibric si se pun doua oua in el. Scufundate in apa, evident. Se pune totul pe foc, se inchide usa bucatariei si se merge la calculator.
Poate chiar se navigheaza putin pe apele involburate ale facebookului… ca tot e la moda chestia asta.
Dupa un timp… o vreme… sau cum vreti sa numiti scurgerea timpului… se “ciulesc” urechile pentru a fi pe faza cand vecinii… asta daca stai la bloc… incep sa faca galagie.
Si… surpriza nu se lasa asteptata. Se aud zgomote ciudate, de parca cineva se bate ca-n filmele cu cativa Bruce Lee. Sau, de parca ruleaza la tv cateva filme cu impuscaturi, toate odata. Ori mai bine spus cu bombe… ceva gen Rambo al nu stiu catelea, care alerga pe un camp de orez, cu vreo 30 de ani in urma, in linie dreapta ca doar nu era sub influenta lui Bachus.
În același timp, cu AG-ul (sau cum s-o scrie) trageau unii dintr-un elicopter, in el.
Domnule ce scena! Cat realism! Bomba langa bomba. Dar zau daca vreuna il atingea pe-al nostru Rambo.
In fine… te dumiresti tu ca vecinii se intrec cu gluma. Si-ti vin pe buze niste cuvinte neaose romanesti. Bombani tu, de dulce, la adresa vecinilor o vreme.
Aia… nu si nu. Nici gand sa se opreasca.
Si la un moment dat, in mijlocul exploziilor de galagie, ti se pare ca parca… doar parca… in casa miroase ciudat. Injuri alta vecina care deobicei gateste folosind cateva arome ciudate.
Dar, brusc, iti amintesti de oua. Te repezi in bucatarie, dand cu usa de pereti si… ce sa vezi?
A disparut ibricul de pe foc.
In locul lui e o chestie… pare ca are forma de ibric insa… e rosu transparent. Probabil ca se afla fix in punctul de dinaintea topirii aliajului din care ibricul fusese confectionat.
De ouale tale… nici vorba sa gasesti ceva. Dar, ciudatenia este ca niste chestii amorfe invadasera bucataria familiei. Lasasera invadatorii nostri urme peste tot, pe mobile, pe podea, pe geamuri…
Și, ca să n-o lungim…
Acela a fost momentul in care pentru ultima oara mi s-a acceptat prezenta in bucatarie in chip de “Master Chef”.”
***
Să-ți fie cu folos!
Notă:
Prezentul articol face parte din rubrica D’ale limbii române. O categorie aparte. Spun asta pentru cazul în care dorești s-o revizitezi sau ratezi vreunul dintre emailurile ce-ți trimit.
Iar dacă nu ești încă abonat la email, poți s-o faci dând click pe butonul de mai jos.
De ce ai face-o?
Apăi… dacă ești pasionat de scris sau ai o afacere pe care dorești s-o scalezi prin publicarea unei cărți… nu vei regreta. Nu tot ce trimit pe email (recomandări, articole, programe, cursuri, oferte speciale și câte și mai câte) apare și-n site sau pe rețelele sociale.
Cu alte cuvinte, abonații la newsletter sunt privilegiați.
Și… este normal să fie așa. Mi-au acordat toată încrederea. Așa cum… și tu faci dacă apeși pe buton și treci la următorul pas.
