Interesant, nu-i așa? Un book coach să se opună unor reguli gramaticale. Te invit să stăm puțintel la taclale pe marginea subiectului. Nu de alta dar… am propria variantă în legătură cu aceste reguli. Și, de ce nu, tare îmi doresc să o ascult și pe a ta.
***
Recunosc cu mândrie. În vremurile anilor mei de școală, aveam 10 pe linie la Limba și Literatura Română. Nu doar note bune aveam ci și o siguranță extraordinară că vorbesc și scriu corect.
Dar… anii au trecut și… pe ici, pe colo, au inceput să apară reguli noi.
Vreo zece ani am refuzat cu desăvârșire să le accept.
Îl adoram pe George Pruteanu, filologul care se afla, cu mine, de aceeași parte a baricadei. Însă… la un moment dat… Pruteanu a ales să părăsească planeta și, brusc, m-am simțit singură.
Scrâșnind puternic din dinți, a trebuit să mă adaptez. Nu de alta dar… în acele vremuri… pe lângă ingineria practicată zilnic, lucram de zor și la traduceri de cărți.
Pasiunea mea se îndrepta spre manuscrisele vechi și aș fi putut face abstracție de schimbările apărute la orizont. Dar într-o zi cu soare, unul din prietenii cu care colaboram la aceste traduceri… m-a rugat cateva ore în continuu să scriu „sunt” în loc de „sînt”.
Ți se pare ciudat acest „sînt”? Apăi… asta înseamnă că ești născut/ă cu mult după ce am venit eu pe frumoasa noastră Planetă Albastră.
În fine, să nu o lungesc foarte mult, de dragul lui Angelo (prietenul cu rugămințile)… am început marea schimbare.
Poate chiar… ar fi corect să spun… imensa schimbare. Deoarece, nu doar regulile gramaticale le schimbam ci și faptul că îmi călcam pe Ego. Iar asta… este mare lucru. Mai ales dacă Egoul este uriaș. Așa cum era al meu.
Evident, nu am făcut schimbarea după ureche. Mi-am suflecat mânecuțele din dotare și mi-am tocit coatele studiind. Din surse autorizate și mai puțin autorizate.
Ok. Ok! – o sa spui. Și ce-mi vorbești mie despre toate acestea acum?
Ei bine, iată motivul principal.
Zilele trecute căutam online… ca tot omul zilelor noastre ce se respectă… forma corectă a unei declinări. Și… am dat peste câteva aberații lingvistice. Pasămite, toată lumea a devenit expertă și dă sfaturi pe marginea subiectului. Evident, sfaturile sunt contradictorii.
Și mai evident este faptul că… dacă citești azi una, mâine alta… ajungi să te zăpăcești complet. Și nu mai pricepi ce este corect și ce nu. Din punct de vedere oficial. În cartier vorbim cum vrem, mon cher ami.
(Notă: Asta e aproape tot ce știu din franceză. Dar mă dau mare folosind expresia.)
Ca atare, mi-a trăznit ideea de a începe o rubrică nouă. Pe care s-o construim împreună. Ce te invit să facem? Săptămânal îți voi supune atenției forme corecte și incorecte de vorbire.
Dacă vei dori, le comentăm împreună.
Sau pur și simplu le citești.
Vom numi rubrica D’ale limbii române și îi voi aloca un spațiu special pe site. O categorie aparte. Asta pentru cazul în care vei dori s-o revizitezi sau ratezi vreunul dintre emailurile ce-ți trimit.
Iar dacă nu ești încă abonat la email, poți s-o faci dând click pe butonul de mai jos.
De ce ai face-o?
Apăi… dacă ești pasionat de scris sau ai o afacere pe care dorești s-o scalezi prin publicarea unei cărți… nu vei regreta. Nu tot ce trimit pe email (recomandări, articole, programe, cursuri, oferte speciale și câte și mai câte) apare și-n site sau pe rețelele sociale.
Cu alte cuvinte, abonații la newsletter sunt privilegiați.
Și… este normal să fie așa. Mi-au acordat toată încrederea. Așa cum… și tu faci dacă apeși pe buton și treci la următorul pas.
