Astăzi, vin către tine cu tone de entuziasm. Și… cu emoții cât carul. Motivul? Scriu o carte. Altfel.
De fapt, zilele trecute am participat la un program intensiv de scriere. Parcă am fost la o sală de forță, așa mă simt acum după cele 3 zile.
Am învățat multe acolo.
Am fost peste 40 participanți din toată lumea. Unul mai talentat ca altul.
Azi noapte a fost ultima „rundă”.
Te întrebi cum arăt când scriu o carte?
Ei bine… cam așa. Nuuu, nu la vârstă mă asemăn cu imaginea de mai jos. dacă este să luăm vârsta în considerare… mai adaugă cel puțin 40 de ani.
Însă… atitudinea e totul.
Zici că mă lupt cu balaurii.
Cam așa arăt, de fapt, de câte ori fac ceva cu pasiune.
Iar cartea asta… s-a născut din pasiunea pentru scris.
Pentru scrisul traditional al unei cărți… într-o eră în care inteligența artificială pare a fi la mare căutare.
Ei bine, cam asta sunt eu. Când totul în jur pare să fie hipnotizat de un curent la mare modă… eu mă preocup, cu toată pasiunea de care sunt în stare, de… hai să-i spunem vintage.
Sunt melancolică? Poate.
Sunt romantică? Și asta… poate.
Știu ce vreau? Categoric.
Dar… să revenim la cele 3 zile de care-ți vorbeam mai devreme.
Chiar le-am perceput ca pe un tăvălug.
Acum încerc să-mi limpezesc învălmășeala din minte ca să pot descrie coerent experiența prin care am trecut.
Ce te rog… ține-mi pumnii strânși.
Am înscris cartea la care am lucrat în acele 3 zile într-un concurs.
Este în engleză dar, o voi traduce și în română după ce se liniștesc apele.
Și… evident… este despre și pentru scriitori.
Iar.
Te țin la curent.
Deocamdată am doar emoții.
Miza este imensă.
Și… apropo de concursuri… ai trimis povestea ta pentru următoarea ediție a Antologiei de JAD? Ai detaliile în pagina concursului.
Nu uita nici de Sprintul din aprilie.
Te aștept cu drag să scriem împreună.
Poate… cine știe… chiar o carte.
*
