Vis de bibliotecar

Ți-am povestit de visul meu? Vis de zi, nu de noapte. Al meu vis de bibliotecar.

Pe vremea la care aveam 11 ani… mi-am înființat – la propriu – o bibliotecă de cartier.
Sediul… debaraua apartamentului de la etajul 8 în care locuiam cu parinții, fratele și bunica paternă. Să tot fi avut debaraua 1 metru lațime si cam 2 lungime. Rafturile din dotare, pe care initial se lăfăiau încălțările familionului… erau acum căptușite cu cărți. O parte din biblioteca din living – pardon – sufragerie la acea vreme.

Tare mândră stăteam proțăpită într-un scaun de bucătărie, cu o miniatură de masă în fața mea… distribuiam cărți… ca o adevărată bibliotecară – copiilor de pe scara noastră. Uneori chiar din cartier – dacă prezentau încredere. Visam și să port ochelari… fix cum avea bibliotecara de la Școala Generală nr. 129 unde învățam la acel moment. Apăi… chiar învățam! Îmi plăcea și… pasiunea asta îmi adusese pe pieptul de pionier – pe lângă insigne pe care le am și acum – două șnururi – galben și albastru. Știi despre ce vorbesc dacă am copilărit în aceeași epocă.
Să revenim la activitatea ilustră de bibliotecară a copiilor. Să nu-ți închipui că nu știam ce fac. Lucram ca la carte… parol! Cu registru de evidență, semnătură de primire… și tot tacâmul de anexe.

Dădeam și sfaturi, făceam recomandări editoriale… ah, ce vremuri!
Și visuri de zi.
Neîmplinite crezi?
Apăi… să-ți explic.
Viața m-a dus în diverse direcții… toate bazate pe studiu și adrenalină.
După cei 30 ani de inginerie care m-au învățat să gândesc strategic orice proiect, după cei 40 ani paraleli cu ingineria în care mi-am băgat nasul din dotare prin multe taine ale spiritualității, după… nu-ți mai zic câți ani în care mă credeam salvatorul planetei, după și după (capitole ce se trec, de regulă, într-un cv)… am cotit-o brusc către prima mea pasiune – Cartea.

M-am pus pe scris și publicat.
M-am pus pe studiat și am ghidat autorii aspiranți.
M-am pus pe alt studiu și am înființat o editură de carte.
Toate astea le-am făcut și… încă le fac.

Dar… ce s-a întâmplat cu visul meu din debaraua de la etajul 8?
Îți zic, îți zic.
De fapt… de-abia aștept să-ți zic!

Află că… fix azi 10.06.2026… am făcut-o lată!
M-am înscris oficial la cursul de bibliotecar.

Deja tropăi anticipativ de plăcere. Mă și văd… în propria bibliotecă de cartier – pe care, evident, o voi deschide într-o zi.
Am și lacrimi în ochi. De bucurie.
De vreo 3 ani tot vreau să fac cursul acesta. Și… agenda îmi devenise propriul dușman din acest punct de vedere. Niciodată… dar niciodată în acest timp… nu mi-a permis să mă delectez cu un curs care… avea loc fix în zilele în care eu lucrez cu scriitorii mei.

Dar… mai ții minte că-ți povesteam de curând că, pentru prima oară, îmi iau vacanță vara asta?
Ei bine, Universul m-a blagoslovit – nu doar cu ideea de vacanță dar și cu suprapunerea cursului de bibliotecar peste vacanța mea.

Iar acum… îți scriu și mă bâțâi cu entuziasm pe scaunul din dotare.
De-abia aștept 8 iulie – prima zi în care pășesc pe calea manifestării visului de la etajul 8.
Închidem un alt cerc… dacă mă cunoști mai demult… știi deja că aceasta este tehnica mea favorită.

Gata! Mi-am făcut numărul pe ziua de azi.

Iar acum… te întreb… ce visuri ai avut și încă tânjești să le împlinești?
Scrie-mi… nu se știe niciodată cum aranjează Universul lucrurile… ca visul tău să se manifeste.