Cartea pe care o porți în suflet nu are nevoie de… oare, de ce are nevoie? Voință? Călăuzire? Talent? Ce faci, când simți că ai darul scrisului și… vezi cum trec anii iar cartea ta… nici gând să fie scrisă. Darmite publicată.
Am auzit de atâtea ori vorba aceasta:
„Dacă eram cu adevărat menit(ă) să scriu această carte… aș fi reușit singur(ă).”
Și de fiecare dată când o aud, ceva în mine cade pe gânduri. Nu pentru că ideea în sine ar fi greșită, ci pentru că văd câtă presiune, câtă vină, câtă izolare aduce cu ea. Ca și cum vocația ar trebui dovedită în singurătate.
Ca și cum darul scrisului s-ar activa doar în liniște, cu lumânarea aprinsă și inspirația coborâtă din cer.
Dar realitatea e cu totul alta.
Cartea din inima ta nu are nevoie doar de voință. Nu așteaptă un moment perfect. Nu se scrie din bucăți de articole, citite noaptea târziu pe bloguri obscure, între două episoade de epuizare și o criză de identitate.
Cartea ta vrea… să fii acolo pentru ea. Vrea ritm. Vrea încăpățânarea blândă de a păși zi după zi spre adevărul tău. Și vrea, mai ales, să nu fii singur(ă) pe acest drum.
Crede-mă… dacă era s-o scrii singur/ă… ai fi făcut-o deja.
Și știu că, poate, te-ai trezit gândindu-te, într-o noapte tăcută sau într-o dimineață aglomerată:
„Dacă era menirea mea să scriu această carte, ar fi trebuit să pot s-o fac singur(ă).”
Evident… cu accent pe „ar fi trebuit”. pentru că, da, așa încercăm să ne auto-convingem… ba de una, ba de alta.
Iar este să fim sinceri până la capăt, să recunoaștem, toți rostim și alte cuvinte tăioase, nu-i așa?
„Nu sunt încă pregătit(ă).”
„Nu am timp acum.”
„Cine sunt eu să scriu o carte?”
„Poate mai târziu. Când va fi momentul perfect.”
Îi privesc adesea pe scriitorii mei din comunitatea Calea către Carte și din programele pe care le organizez. Oameni care au trecut prin viață cu demnitate, care au construit cariere, familii, comunități. Și care, când vine vorba de cartea lor, se blochează. Nu pentru că nu sunt suficient de buni. Ci pentru că încearcă să ducă singuri o corabie care are nevoie de echipaj.
De fapt, scrisul unei cărți nu este despre izolare în turnuri de fildeș, despre lupte singuratice cu inspirația sau cu perfecționismul.
Este, de fapt, un proces sacru, care are nevoie de momentum, susținere reală și pași clari. Chiar așa. Pași clari.
Scrisul nu e o insulă. Este un continent. Cu jungle de îndoieli, cu poduri suspendate între „ce vreau să spun” și „ce îmi e teamă să dezvălui”, cu oceane adânci de emoții și sensuri care așteaptă să fie traduse în cuvinte.
Și da, uneori e nevoie de cineva care a mai trecut pe acolo. O călăuză care nu-ți spune „scrie așa”, ci te întreabă: „cum ai vrea să sune adevărul tău?”
Unii își imaginează că scriitorii de succes sunt niște lupi singuratici, izolați într-o cabană cu lemne în șemineu și pagini care curg fără oprire.
Adevărul este altul.
Cei mai mulți autori publicați scriu în echipă: cu editori, cu mentori, cu ghostwriteri sau consultanți editoriali. Nu pentru că nu pot singuri. Ci pentru că înțeleg că o carte de impact nu se naște doar din talent, ci din rafinarea acelui talent într-un proces structurat.
Și, DA… chiar și autorii tăi preferați au o echipă în spate
Da, chiar și ei.
Autorii ale căror cărți ți-au transformat viața. Cei care par că scriu cu flacără divină în degete. Nici ei nu scriu singuri.
Scrisul este, în adâncul lui, un proces profund uman. Și ca orice proces de transformare – are nevoie de martori. De ghizi. De trib.
Ce se întâmplă când ai darul scrisului și încerci să faci totul singur(ă)?
Ei bine, ești autorul care se uită la muntele din față și nu știe de unde să înceapă cățărarea.
Te pierzi între: structura pe care vrei s-o alegi, modul de începere, îndoieli dacă povestea ta merită spusă sau nu, pași editoriali și publicistici… și… culmea, te îndoiești până unde poți spune tot ce ai în suflet și în inimă.
Și, mai ales, te pierzi între întrebarea care face ravagii în tăcere:
„Oare are rost? Oare are cineva nevoie de cuvintele mele?”
Răspunsul meu e clar: da. Dacă în tine s-a aprins focul scrierii, înseamnă că acolo, undeva, există o inimă care așteaptă căldura lui.
Precum spuneam, de-a lungul anilor, în comunitatea mea de autori, am văzut zeci – poate sute – de oameni care purtau în suflet o carte ca pe un foc încă neaprins.
Știau că au ceva de spus. Simțeau că experiențele lor pot fi utile altora.
Dar se simțeau blocați. Nu pentru că nu aveau talent. Nu pentru că nu aveau suficientă motivație. Ci pentru că încercau să facă totul singuri.
Se pierdeau printre sute de articole, tutoriale și video-uri. Se blocau în îndoieli. Se întrebau dacă vocea lor chiar contează.
Și totuși, dacă ți-ai propus să scrii o carte aliniată cu sufletul tău și cu misiunea ta de viață, nu e nevoie să pornești singur(ă) pe acest drum.
Eu am ales să fiu călăuză pentru astfel de scriitori.
Pentru cei care, poate încă se întreabă dacă au darul scrisului dar știu că au ceva important de spus, dar nu mai vor să se piardă în labirintul nesfârșit al perfecționismului, confuziei sau amânării.
Pentru cei care vor o carte care să nu fie doar bine scrisă, ci profund aliniată cu misiunea lor de viață. O carte care să transforme, să inspire, să construiască o lume mai bună.
Și, poate, și tu porți în tine o astfel de carte.
Poate ți-e teamă. Poate n-ai timp. Poate ai început de zece ori și tot n-ai trecut de primul capitol. Dar dacă citești aceste rânduri… atunci e posibil ca sufletul tău să fie gata.
Gata să nu mai meargă singur.
Gata să nu mai confunde confuzia cu lipsa de talent.
Gata să se lase împuternicit de claritate, structură și sprijin real.
Calea către Carte nu este o metaforă frumoasă pentru cei care au darul scrisului.
E un drum real pentru cartea pe care o porți în suflet. Cu borne, cu ghidaj, cu ritm. Un drum pe care nu îl parcurgi doar pentru a publica o carte, ci pentru a deveni autorul propriei tale transformări.
Iar dacă simți că vrei să afli mai mult, dacă îți dorești să ne așezăm împreună la aceeași masă și să cartografiem Cartea din inima ta… atunci te invit la un apel de explorare.
Nu ca să îți vând o soluție magică.
Ci ca să vedem, împreună, unde te afli și ce e nevoie ca să ajungi acolo unde ai visat dintotdeauna.
Pentru că, vezi tu… nu lipsa de voință te-a ținut pe loc. Ci lipsa unei călăuze.
Iar cărțile care schimbă lumea nu se scriu în izolare. Se scriu în lumină. Cu ghidaj. Cu intenție. Cu inima deschisă.
Și cu bucuria de a nu mai merge singur.
Programează AICI o întâlnire cu mine.
Stabilim dacă putem lucra împreună prin METODA CALEA CĂTRE CARTE.
În această întâlnire discutăm punctual:
👉Problema care te frământă și, deși ai darul scrisului, simți că te blochează pe Calea către Cartea din sufletul tău.
👉Soluții pe termen lung, adaptate nevoilor și circumstanțelor tale.
👉Pașii strategici pe care ar trebui să-i facem împreună pentru a-ti îndeplini scopul.
