Discutam noi, de curand, cum ar trebui sa procedezi pentru a-ti „Da o intalnire cu Muza”. Indiferent daca inspiratia de loveste deobicei dimineata. Sau seara. Si… ti-am promis ca-ti povestesc despre modul in care am descoperit ca… sunt genul de scriitor nocturn.
Toata viata m-am considerat o persoana matinala. Timp de 35 de ani a trebuit sa ma trezesc la 6 dimineata cu intentia de a ma pregati pentru jobul zilnic.
Crezand eu ca sunt matinala, in urma cu vreo 8 ani, pe vremea in care am decis ca vreau sa fiu scriitor, mi-am pus zilnic ceasul sa sune cu o ora mai devreme. Fix la 5.
Cand aveam chef, poate chiar mai devreme. De ce? Deoarece atunci hotarasem eu ca vreau sa scriu. Deoarece asa credeam ca sunt foarte creativa.
Si, cu impresia asta am ramas pana intr-o zi in care… am castigat una dintre competitiile de proza organizate pentru scriitori. Concursul era organizat de una din Editurile din US (acolo se numesc Publishing Houses si… sunt putin diferite de majoritatea Editurilor de carte de la noi. Diferite, in sensul ca, in clipa in care semneaza contractul cu un autor, isi asuma toate fazele, inclusiv acelea referitoare la promovare si distributie. Evident… si cumparatorii de carte sunt… oarecum… diferiti in „reactii”).
Dar, sa revenim la concursul de care-ti spuneam. Premiile puse in joc nu aveau o valoare financiara fantastica.
Dar erau ok.
Iar printre obiectele pe care castigatorul trebuia sa le „aleaga” ca premiu era si o agenda. Dupa cum stii… sunt mare amatoare de agende asa ca, recunosc, m-am bucurat mult sa am inca una.
Ei… dar… organizatorii competitiei… m-au pus sa „aleg” agenda favorita. Aveam doua variante: o agenda pentru scriitorul matinal, care avea incrustata o simpatica pasare diurna si… o agenda pe coperta careia trona o absolut fascinanta bufnita.
Recunosc, ador bufnitele!
Dilema era maaaaaaaaaare.
Organizatorii imi cereau sa declar daca sunt diurna sau nocturna pentru a sti care agenda mi se potriveste.
Si, uite asa, dupa multe zbateri… am declarat ca sunt nocturna.
Rusine mie, desi dintotdeauna am declarat ca minciuna este singurul lucru pe care-l urasc… pentru acea agenda cu bufnita am fost in stare sa spun ca… noaptea, creativitatea mea atinge cote maxime.
Mi-am primit premiul ce includea si superba agenda si, pentru cateva momente, am fost bucuroasa.
Foarte bucuroasa.
Dar… hmmm… minciunica aceea rascolea ceva in mine. Incercam, pe rand, sentimente ciudate. Revolta imi sfarteca constiinta, tristetea imi amara zilele si rusinea coplesea strafundurile fiintei mele, facandu-ma sa fiu incapabila de a ma privi in ochi.
Autocritica era stapana pe mosia existentei mele si… la un moment dat chiar mi-am dat seama ca-mi era rusine de mine… la modul cel mai serios.
Agenda… statea frumusel pe un raft si… nu ma puteam apropia de ea deoarece… ajunsese la mine in urma unei minciuni.
Nu mare dar… tot minciuna se numea.
Si, toate astea pana cand, Universului I s-a facut mila de mine si mi-a traznit o idee direct in creierasul primit la nastere.
O idee care mi-a ridicat stima de sine, dar… nu numai.
Mi-am spus intr-o zi… “Daca tot am declarat ca scriu noaptea… ce ar fi chiar sa scriu o perioada in acele clipe?”
Cred ca-ti dai seama ca, incercam oarecum sa anulez vina ce parea sa-mi apese pe umeri.
Ca atare, mi-am suflecat frumusel manecile si tolanita in scaunul confortabil (ales dupa principiile stravechii arte Feng-Shui) din fata biroului meu, mi-am lasat mana sa astearna pe “hartia virtuala” cuvintele ce, printr-o minune, din prima clipa au inceput sa curga direct din inima mea.
O zi, doua, trei… de fapt… o noapte, doua, trei, am scris tot ce-mi trecea prin minte.
Brusc ma transformasem intr-o fantana de inspiratie.
Si, tot brusc… mi-am dat seama ca eu nu mintisem. Eu chiar eram scriitor de noapte. Doar ca nu stiam.
Iar bufnita ce ma tentase, reusise sa scoata din mine aceasta revelatie.
Scriitor nocturn… scriitor diurn… TU ce esti?
PS: Daca ai primit acest articol de la un prieten, te invit sa te ABONEZI la NEWSLETTER.
