Bine te-am regăsit, scriitor drag! Pentru astăzi ți-am pregătit o provocare. Și… o revelație în același timp. Te provoc să afli DACĂ ești un scriitor bun!
Și, pentru a afla răspunsul, într-un mod foarte simplu, menționez câteva cuvinte care, cândva, pe hârtie au fost „grăite” de Orson Scott.
„Toată lumea trece pe lângă o mie de idei de povești în fiecare zi. Scriitorii buni sunt cei care văd cinci sau șase dintre ele. Majoritatea oamenilor nu văd nimic.”
Deci… tu… ce fel de scriitor esti?
Îți notezi toate poveștile pe lângă care treci zilnic?

👉Dacă da, felicitări! Ești scriitorul care se gândește la viitorul lui și al cărților nescrise… încă.
👉Dacă nu, află că… nu e nici o problemă. Tocmai ai descoperit ce ai de făcut pentru a stăpâni o sursă nesecată de inspirație. Ai tot timpul din lume să începi a nota. Unde? Ei bine… eu notez totul în agenda aia cu care te-am bătut la cap la cursul gratuit. Și, deja sunt la faza la care, mă bate gândul să îmi fac o bibliotecă separată cu toate aceste agende.
Și acum, dacă tot am aflat una dintre metodele prin care poți deveni acel scriitor bun, care are permanent o comoară de inspirație la îndemână…
Te provoc să îndeplineșți o misiune… ce are două puncte.
Să nu ne extenuăm… că… oameni suntem… chiar și noi scriitorii.
👉Punctul 1 al misiunii – Scrie pe lângă ce poveste ai trecut astăzi. Evident că, nu este nevoie să ieși pe stradă la vânătoare de poveșți. Te las să-ți folosești creativitatea găsind modalitatea prin care descoperi povestea.
Ca exemplu (Notă: dacă nu te interesează exemplu, treci direct la punctul 2 al misiunii, mai jos)… o să-ți spun cum am reușit eu în 2014 să scriu zilnic minim 500 de cuvinte. Timp de 30 de zile. Nici gând să fi fost limitată la acel număr dar… acela a fost momentul în care am aflat de un challenge numit “provocarea de 500 de cuvinte”.
Fiind absolut la începutul “carierei” mele de blogger… am acceptat provocarea unuia dintre scriitorii la modă în SUA, Jeff Goins (asta deoarece nu am capacitatea de a spune “nu” atunci când întâlnesc așa ceva… evident, dacă consider că e în avantajul meu s-o accept) și m-am trezit brusc în situația de a avea o constanță cu care, nu eram încă obișnuită.
Ei bine…
După vreo 5 zile de scris 500 de cuvinte… inspirația mea atinsese “fundul”. În traducere liberă, următoarele două zile pur și simplu m-am chinuit să scriu acele 500 de cuvinte. Și asta până în a 8-a zi în care… deja mă gândeam să abandonez „competiția”.
Stăteam la birou și cugetam cum să accept că nu sunt în stare să continui. Recunosc… Egoul meu imens nu se simțea tocmai confortabil cu acea idee.
Și, tot gândind… privirea mi-a căzut dincolo de fereastră. Priveam oarecum în gol… sunt specialistă la așa ceva.
Dar, brusc, câteva glasuri mi-au atras auditiv atenția… asta a făcut ca și privirea să-mi revină în realitatea cotidiană și… m-am trezit admirând o scenă între un bunic și nepoata sa.
Bunicul târa după el un imens ghiozdan… genul de ghiozdan al unui elev de clasa a 1-a. Cei care aveți deja copii ce au trecut prin acele momente, știți că un astfel de ghiozdan pur și simplu te cocoseaza. Petține, ca adult.
Fetița, mușca de zor dintr-un sandvich pe care, probabil, nu îl putuse mânca în recreațiile acelei zile. Undeva în apropierea lor, pe o banca, privea cu nesaț la mâna fetiței, un om al străzii.
Bătrân.
Posesor al unei perechi de ochi absolut superbi.

Ei bine, de la fereastra dincolo de care priveam… am observat reactia fetitei… am notat in inimă cuvintele bunicului…si am gravat în suflet recunostinta ingerului ce locuia în stradă.
Și, la doar câteva clipe după terminarea scenei… am început să scriu. Și… am scris… și am scris… după câteva ore, cu o satisfacție pe chip și în suflet, am pus jos “stiloul virtual”.
Acelea au fost cele “500” de cuvinte ale zilei. Iar din acea zi, de câte ori simțeam că izvorul poveștilor seca în mine, era suficient să privesc pe fereastră. Invariabil, fereastra atrăgea spre scriitorul din mine, o poveste… și o altă poveste.
Tu… ce fereastră vei găsi astăzi, pentru povestea ta?
👉Punctul 2 al misiunii – Scrie minim 900 de cuvinte pentru cartea ta. Credeai că am uitat? No way! Și… dacă… reușeșți să incluzi în cartea ta povestea de la punctul 1… ei bine… ti-ai pavat… și mai bine… drumul către cartea ta.
Mult succes, spor și inspirație… scriitor bun aflat pe a ta cale!


Bine v-am găsit!
Hristos a înviat!
Astăzi v-am descoperit și încurajată de inițiativa dumnevoastră, m-am alăturat grupului.
Sănătate și inspirație din partea unui cititor serios, dar timid…, sensibil și dornic să – și dezvăluie gândurile, trăirile interioare, deziluziile, speranțele…lipsit de curaj…
Cu prețuire, Livia Daniela Petrea
Bine ati venit!!!
Adevarat a inviat!
Cititorii seriosi au cele mai mari sanse de a ajunge scriitori adevarati. 🙂
Sper sa gasiti in „paginile” acestui proiect informatii folositoare.
Mult succes pe calea catre cartea dvs!
Felicitări! Mă simt cu adevărat binecuvântată prin faptul că am descoperit un om special…
Cu admirație,
Lhana Roma-Nova
Multumesc din suflet!!!
Draga mea, ca de obicei vii cu multă inspirație pentru noi! Mulțumesc tare mult 🙂
Cu mult drag, Diana! Sa fie cu folos.
Eu cam scriu 500 de cuvinte pe zi, pe blog, dar in ultima perioada ma cam chinuie talentul. Inhibarea mea insa cred ca se trage de la faptul ca ma cam oboseste statul in casa si toata drama cotidiana 🙁
Cinci sute cuvinte zilnic este super bine pentru blog. Eu… nu prea am habar despre drama cotidiana. prin zona unde stam noi, zau ca nu vad vreo drama. Iar tv-ul l-am desfiintat cu vreo 13 ani in urma. 🙂