Imi propusesem astazi sa iti scriu despre reactiile, absolut minunate, pe care le-am primit de la voi. Despre ce au simtit alti cursanti in legatura cu lectiile si sfaturile primite.

Imi mai propusesm sa iti povestesc si despre reactiile pe care familia mea le-a avut dupa ce am lansat, catre tine, propunerea de curs platit.

Scriitorii intreaba. Nou pe Calea catre Carte
Scriitorii intreaba. Nou pe Calea catre Carte

 

Voiam sa te fac sa zambesti cand ti-as fi analizat reactia mamei mele… in timp ce, ii povesteam la telefon… despre aceia dintre voi care mi-ati scris, despre toti cei care mi-ati acordat increderea voastra neconditionata si v-ati inscris deja la curs (fara ca macar sa stiti ce surpriza v-am pregatit! Da’… e buna, nu-i asa? Daca nu ai citit inca despre surpriza, deschide mesajul anterior pe care ti l-am trimis. Ai acolo totul, cu lux de amanunte.)

Mama se apropie de 80 de ani (dar arata cam de 50) si face parte dintr-o generatie destul de mult incercata in viata. Ei bine… cand i-am povestit despre frumoasele cuvinte ce mi-ati adresat… a fost super, super incantata.

 

Cand am ajuns la partea cu…

Mami, sa vezi cati s-au inscris deja si au facut plata! Dar sa vezi ce fericiti vor fi cand vor afla de surpriza pe care le-am pregatit-o si despre care nu am vrut sa le spun decat spre final!„…

 

Ei bine… la auzul acestor cuvinte ale mele… am simtit, chiar si prin telefon, cum mama se crispeaza si imi spune… „Taci! Nu vorbi mai mult. Poate ne asculta cineva!„”

Ca si cum… spuneam vreun secret de stat pentru care puteam fi trasa la raspundere. De cand este pedepsita dorinta de a face bine… nu stiu, dar… chiar m-a pus pe ganduri reactia mamei.

 

<<Da, mami!… Stiu ca citesti (pentru ca si tu te-ai abonat sa primesti mesajele cursului gratuit). Stai linistita… fata ta face o treaba buna! Universul iti vede intotdeauna intentia din spatele unei actiuni. Dai bine, primesti bine. In plus… ma indoiesc ca cineva asculta ce vorbim noi doua la telefon. Mai bine… hai la o cafea sa stam la taclale!>>

Evident… mesajul se doreste a fi o paranteza si este adresat mamei mele. 🙂

Ei bine… dintr-o data am renuntat la ideea initiala. Nu mai rascolesc printre sutele de mesaje sa le aleg pe cele mai magulitoare. Pentru ca… aseara la miezul noptii am primit un email.

De la L.. Da, una din fetele care, ca si tine, a participat la cursul gratuit. Si, L. a reusit sa puna in cuvinte atat de mult adevar si atat de bine a descris dilema in care se afla incat… o sa copiez pentru tine… atat cuvintele si intrebarile ei cat si raspunsul meu.

De ce? Nu din dorinta de a face publica o conversatie privata ci… pentru ca, pur si simplu, cred ca aceasta discutie te poate ajuta. Pe drumul catre cartea TA.

Si acestea fiind spuse… te invit sa „tragi cu urechea virtuala” la cateva din intrebarile pe care… poate si tu le ai. Adunate pentru tine in categoria „Scriitorii intreaba„.

 

Cuvintele te pot inspira pe Calea catre Carte dar… numai Acțiunea produce schimbarea!

Vrei actiune in Viata TA de scriitor?

Aboneaza-te la Newsletter!

SCRIE RASPUNS

Scrie comentariul tau!
Scrie numele tau aici