Îți povesteam săptămâna trecută că sunt în culmea fericirii – am terminat de scris cartea! Cu alte cuvinte… sunt scriitorul care termină de scris cartea! Always.
Și ți-am promis că, într-un alt episod, vom vorbi despre cele două mari categorii de scriitori: cei care își duc cartea la bun sfârșit și își rescriu viața și cei care amână mereu, așteptând acel moment „perfect” care nu mai vine…
Ei bine, acel episod a sosit!
Dar… nu înainte de a-ți face cadou un fragment din cartea cu pricina. Tradus pe repede înainte (cartea este scrisă în limba engleză).
De ce acest fragment și nu altul? Ei bine… te invit să-l citești și, cu siguranță, îți vei da seama.
***
CAPITOLUL 9
A SCRIE SAU A NU SCRIE — CE ALEGI?
ȘI… AICI APAR MONȘTRII… Îndoielile care îl bântuie pe scriitor
Fiecare scriitor se confruntă, mai devreme sau mai târziu, cu acea întrebare apăsătoare care stă ca o piatră grea pe piept: „Oare chiar merită să scriu?”. Nesiguranța, teama de eșec, sentimentul copleșitor că poate cuvintele tale nu vor conta niciodată — toate acestea te pot paraliza și te pot ține departe de foaia albă.
Scrisul este un act profund personal, care necesită vulnerabilitate și curaj. Când scrii, pui o parte din tine în lume — gândurile tale, convingerile tale, creativitatea ta. Este un act de creație care îți dă aripi, dar care, în același timp, poate fi terifiant. Dacă ceea ce scriu nu este suficient de bun? Dacă nimănui nu-i va păsa? Dacă voi eșua? Aceste întrebări îți pot bântui mintea, creând o furtună de îndoieli care amenință să te împiedice să scrii vreodată.
Dar iată adevărul: fiecare scriitor, chiar și cel de succes, s-a confruntat cu aceleași îndoieli. Diferența dintre cei care reușesc și cei care renunță nu este talentul sau norocul — este perseverența.
Este voința de a scrie chiar și atunci când frica îți șoptește să te oprești, de a pune cuvintele pe hârtie chiar și atunci când te simți inconfortabil, și de a avea încredere că vocea ta contează.
Lupta mea cu frica și îndoiala
Am fost acolo — în punctul în care m-am întrebat dacă are vreun rost să scriu, dacă ceea ce aveam de spus putea avea vreo importanță.
Visul de a deveni scriitoare a fost mereu undeva în fundal, dar viața a avut propriul ei plan. Ani de zile am lucrat ca inginer, jonglând cu termene limită și responsabilități, în timp ce pasiunea mea pentru scris stătea cuminte, uitată, într-un colț al sufletului meu.
Decizia de a deveni coach pentru autori a fost un salt în necunoscut care mi-a pus la încercare toate nesiguranțele. Oare mă va lua cineva în serios? Chiar pot face o diferență? Aceste întrebări îmi rodeau încrederea, ca niște spini ascunși sub piele. Dar știam un singur lucru: singura modalitate de a afla era să încerc.
Prima mea carte — un dezastru comic
Povestea primei mele cărți este una pe care nu o voi uita niciodată. Este o poveste care mă face să râd — și să mă strâmb — de fiecare dată când îmi amintesc.
În mai 1998, aveam 31 de ani și eram pasionată de astrologie. Îmi petrecusem luni întregi scriind prima mea carte pe acest subiect, punându-mi sufletul în fiecare pagină. Planetele se aliniau, interpretările mele prindeau contur, iar eu eram mândră de fiecare frază pe care o scriam.
În acel moment, viața mea era un echilibru delicat. Eram mama unei fetițe de șase luni, care descoperea lumea în felul ei adorabil. În același timp, jonglam cu trei joburi diferite – ca o mamă singură care se respectă (din fericire, toate de acasă) și, printre toate acestea, îmi făceam timp să scriu.
Biroul meu de scris era modest — un PC 386, cu un hard disk care bâzâia ca și cum ar fi vrut să facă parte dintr-o trupă de muzică techno.
Într-o după-amiază, am lăsat-o pe fetița mea gângurind fericită în premergătorul ei, în timp ce eu am fugit până în bucătărie să îi pregătesc masa.
Nu m-am gândit prea mult când am auzit sunetul familiar al tastelor apăsate — adorase dintotdeauna să se joace imitându-mă la „mașina de scris”. Cât rău poate să facă? m-am întrebat eu, fără să știu că micuța mea tocmai scria un nou capitol al destinului meu literar.
Când m-am întors, am avut parte de o surpriză… un ecran negru. Inima mi-a înghețat. Într-o fracțiune de secundă, mi-am dat seama de grozăvie: hard disk-ul computerului meu fusese reformatat. Cartea mea, lunile mele de muncă… dispărute. PUF! Evaporate într-un colț necunoscut al universului digital.
Nici până astăzi nu înțeleg cum a reușit. Eu eram adultul în cameră și nici măcar eu nu știam cum să fac asta! Într-un fel, fiica mea dovedise un talent IT supranatural într-un moment în care nici nu putea vorbi.
Renașterea, precum un Phoenix, din cenușă? Nu chiar…
După ce am privit în gol timp de câteva minute, m-am gândit: Poate că pot să rescriu totul! Da, voi fi ca pasărea Phoenix, ridicându-mă din cenușa hard disk-ului meu distrus!
Dar apoi… m-a lovit realitatea. Toate notițele mele. Toate detaliile pe care le gândisem cu atâta grijă. Dispărute. Iar ideea de a o lua de la capăt părea la fel de logică precum încercarea de a urca pe Everest în șlapi.
Am luat-o ca pe un semn al universului. Poate astrologia nu era, până la urmă, drumul meu, mi-am spus, cu un vag sentiment de ironie cosmică.
Ani de zile, n-am mai scris nimic mai lung decât o listă de cumpărături. De fiecare dată când îmi trecea prin minte să încerc din nou, fantoma cărții mele pierdute mă bântuia, șoptindu-mi: Ești sigură că vrei să riști din nou?
Un nou început și cineva care a crezut în mine
Ani mai târziu, când mi-am întâlnit cealaltă jumătate, visul scrisului a început să revină la viață. El nu este doar partenerul meu de viață — este și cel mai mare susținător al meu. În timp ce eu îngropasem visul într-un colț prăfuit al sufletului meu, el l-a văzut și l-a readus la lumină.
Într-o zi, mi-a spus simplu: „M.C., de ce nu scrii o carte? Tu ești scriitoare. Este ceea ce ai fost menită să faci.”
Am râs, desigur. Dar în cuvintele lui era o siguranță pe care eu nu o mai aveam.
Cu sprijinul lui, am început din nou să scriu — de data asta, nu despre astrologie, ci despre ceva ce simțeam că mi se potrivește cu adevărat: ajutarea altor scriitori. Așa a luat naștere prima mea carte publicată, Feng Shui pentru scriitori.
Morala poveștii? Uneori, universul (sau un bebeluș priceput la tehnologie) îți pune obstacole în cale care par imposibil de depășit. Dar acestea nu sunt sfârșitul poveștii — sunt doar niște răsturnări de situație.
Așa că, dacă te simți copleșit de îndoieli, amintește-ți asta: vocea ta contează. Cuvintele tale, indiferent cât de imperfecte sau vulnerabile, au puterea de a conecta, de a inspira și de a transforma.
Așadar, vei scrie? Vei îmbrățișa haosul, obstacolele și temerile și îți vei spune povestea? Dacă nici măcar o fetiță de șase luni care a reformatat un hard disk nu m-a putut opri, atunci nimic nu ar trebui să te oprească nici pe tine.
***
DAR… să revenim la oile noastre.
Ți-am promis că, într-un alt episod, vom vorbi despre cele două mari categorii de scriitori: cei care își duc cartea la bun sfârșit și își rescriu viața și cei care amână mereu, așteptând acel moment „perfect” care nu mai vine…
Ei bine, acel episod a sosit!
Hai să vorbim despre diferența dintre un scriitor care își împlinește visul și unul care rămâne blocat între „aș vrea” și „poate într-o zi”.
Tu în care categorie ești?
Și… asta-mi dă apă la moară să îți vorbesc despre cărți, visuri de a scrie cărți… împlinite sau amânate.
Pentru că, da…
În lumea scriitorilor de cărți există două mari categorii de oameni:
Cei care se chinuie la nesfârșit…
Cei care visează la cartea lor de ani de zile, dar nu au nici măcar primul capitol finalizat. Cei care încep plini de entuziasm, doar pentru ca mai târziu să își piardă motivația, să se critice aspru și să creadă că „nu sunt destul de buni”.
- Scriu o pagină, apoi o șterg.
- Se gândesc la titlu, apoi renunță pentru că „sigur nu e potrivit”.
- Se uită la alți autori și îi consideră mai talentați, mai pregătiți, mai norocoși.
Și cu fiecare zi care trece, vocea interioară devine mai dură:
- „Cine sunt eu să scriu o carte?”
- „Oare chiar am ceva important de spus?”
- „Dacă o termin și nu o citește nimeni?”
Încet, încet, cartea care trebuia să fie o victorie devine o povară. Un vis neîmplinit care apasă greu pe suflet.
Și de fiecare dată când cineva întreabă „Cum merge cartea ta?”, simt un nod în gât.
Pentru că nu merge.
E blocată.
Ca și ei.
- Fiecare încercare de a scrie devine un nou eșec.
- Fiecare blocaj devine o nouă scuză.
- Fiecare zi care trece fără progres devine o nouă dovadă că „poate nu sunt făcut pentru asta”.
ȘI…
Apoi sunt cei care își termină de scris cartea.
Cei care își iau visul în serios.
Cei care refuză să mai stea pe margine.
Cei care își echipează dorința cu un plan clar, își iau sprijinul potrivit și își construiesc drumul pas cu pas.
Cei care, după luni de îndoieli, simt pentru prima dată magia visului lor transformat în realitate.
Cei care își termină de scris cartea, o privesc tipărită, își plimbă mâna peste copertă și simt că fiecare moment de nesiguranță, fiecare blocaj, fiecare cuvânt șters și rescris a meritat.
- Nu mai este doar o idee. Este o carte. O carte adevărată.
- Nu mai este doar un vis. Este dovada că au reușit.
- Nu mai este doar pentru ei. Este pentru lume.
Și deodată, ceva se schimbă în ei. O carte nu este doar o carte. Este puntea dintre cine erau și cine sunt acum. Este modul lor de a contribui la lumea din jur, de a aduce claritate, speranță, soluții. Este vocea lor care va rămâne chiar și atunci când ei nu vor mai fi.
Dar știi ce este cel mai frumos?
Drumul nu trebuie să fie greu.
Pentru că atunci când ai mentorul potrivit, scrierea cărții nu mai este un proces chinuitor, ci o călătorie fascinantă către tine însuți.
În Programul Calea către Carte, metoda mea unică te ajută nu doar să termini de scris cartea, ci să o aliniezi cu scopul vieții tale.
- Nu scriem doar de dragul de a scrie. Scriem pentru a ne găsi vocea autentică.
- Nu scriem doar pentru a publica. Scriem pentru a construi o lume mai bună.
- Nu scriem doar o carte. Scriem cartea pe care am fost meniți să o scriem.
Pentru că, o carte scrisă în armonie cu cine ești TU devine mai mult decât o simplă lectură. Devine un ghid, o sursă de inspirație, un mesaj care atinge inimile cititorilor tăi exact așa cum trebuie.
Și ce poate fi mai puternic decât să-ți aliniezi cartea cu scopul tău de viață?
📅 Pe 2 aprilie – pe „Calea către Carte” – avem un nou webinar. GRATUIT, evident.
Dacă vrei să afli… Cum să SCRII și să PUBLICI o CARTE NONFICTION care inspiră și transformă vieți, iar ție îți crește AUTORITATEA… nu pierde timpul. Înscrie-te pentru a participa, în direct. Cu alte cuvinte… te înscrii, intri cu mine-n Zoom și ai ocazia să-mi pui întrebări. La care, vei primi răspuns pe loc.
Asta nu este doar despre o carte. Este despre tine. Despre curajul tău de a-ți împlini menirea. Despre amprenta ta asupra lumii.
👉 Click aici pentru a te înscrie la Webinar.
Lumea are nevoie de cartea ta. Hai să intrăm în tainele acesteia… împreună.
Dacă ai obosit să te îndoiești de tine, să amâni și să fii scriitorul care se întreabă „Oare chiar voi reuși vreodată?”, vino la webinar.
Acesta nu este doar despre scris o carte.
Este despre tine.
Despre curajul tău de a merge până la capăt.
