Bine te-am regasit! Astazi, zgandarim putin un sentiment cu care toti ne intalnim in viata. Indiferent de domeniul in care activam, noi oamenii suntem claditi sa ajungem in punctul in care, aproape paralizati de teama, ne intrebam: “Cine sunt eu sa fac asta?”
Ei bine, in cazul in care nu stiai… acest fenomen poarta numele de “sindromul impostorului”.
-
-
- 👉Ne temem sa impartasim experienta noastra de viata cu ceilalti oameni, presupunand ca va veni… in orice clipa… cineva care ne va “arata cu degetul”, demonstrand lumii intregi cat de nepregatiti suntem.
- 👉Ne temem, desi stim ca ceea ce avem de spus, ar putea ajuta multe persoane sa depaseasca, daca nu cumva sa rezolve definitiv, obstacole, situatii tensionate si multe altele pe aceeasi tema.
- 👉Ne temem sa pasim pe scena vietii, ascunzandu-ne in cotloane numai de sufletul nostru stiute.
-
Si, NU!
Nu iti vorbesc din postura vreunui om nascut intelept. Ci din aceea a persoanei care a experimentat in fel si chip, pe propria piele, acest sentiment.
Cel mai recent moment fiind in urma cu doi ani cand… intr-un final… am hotarat sa construiesc un curs gratuit pentru toti cei care doresc sa scrie o carte.
De ce?
Categoric, motive ar fi suficiente pentru a scrie… chiar si o carte.
Dar, motivul principal a fost revolta.
Mai exact, sentimentul de revolta ce mi-a cuprins fiinta cand… dupa luni de zile in care am intalnit niste oameni extraordinari de talentati in “ale scrisului”… am observat ca, desi isi doreau sa scrie o carte, se blocau si ramaneau la stadiul de dorinta.
De ce?
Ei stiu mai bine. Eu, ca observator, stiu un singur lucru. Stadiul acela de dorinta… in unele cazuri chiar intensa… nu putea fi depasit datorita temerilor. Si, ca sa fim si mai exacti, datorita fricii.
Stii tu… frica aceea care paralizeaza. Vointa, ratiunea, capacitatea analitica… toate acestea sunt pur si simplu blocate de… ghici ce? De frica provocata de ceva ce… nici macar nu s-a intamplat. Si care, nici macar nu s-ar intampla daca, cel care se lasa sugrumat de frica nu i-ar crea un potential de manifestare.
“Cine sunt eu sa construiesc acest curs?”
Asta ma intrebam… plina de teama… in timp ce, in sinea mea, ii criticam si ii compatimeam pe acei oameni talentati… blocati, la randul lor, de propriile frici.
“Cine sunt eu sa ies in fata si sa strig cat ma tin plamanii… ‘Scrie prima ta carte!’?”
Frica de potentiala critica, perfectionismul ce ma caracterizeaza de cand ma stiu, nesiguranta ca voi reusi sa transmit propria experienta… toate acestea ma faceau sa dau in spate.
De ce?
Deoarece, mi se parea ca sunt in siguranta daca… ma ascund in spatele intrebarii “Cine sunt eu sa fac asta?”
-
-
- 👉Uitasem ca, miile de carti citite (da, ai citit bine) in jumatate de secol pe aceasta planeta mi-ar fi dat dreptul sa imi dau cu parerea.
- 👉Uitasem toate studiile in multiple domenii ale vietii… materiale sau spirituale care, din start, imi asigura o intelegere vasta a multor dintre fenomenele vietii.
- 👉Uitasem cu desavarsire, simplul fapt ca deja scrisesem 27 de carti pentru mine sau pentru alti mentori si coaches, si asta mi-ar fi dat dreptul sa ghidez scriitorii aspiranti.
- 👉Uitasem absolut tot ce ma indreptatea sa vorbesc despre scrierea unei carti.
-
De ce?
Deoarece stateam “safe” in spatele intrebarii “Cine sunt eu sa invat pe altii cum sa scrie o carte?”
Si, doar acea revolta de care-ti vorbeam, a reusit sa ma scoata din starea de “leguma” in care ma bagase infamul “sindrom al impostorului”.
Evident… am putea vorbi mult despre asta.
Dar… acum, rolul meu nu este sa despic firul in patru. Ci, doar, sa te determin sa iti pui intrebari. La care… sa gasesti singur raspunsurile.
“Cine sunt eu sa scriu aceasta carte?”
Daca intrebarea ti-a stat pe buze… daca a fost chiar motivul pentru care tu, de atata vreme, amani scrierea si publicarea cartii tale… te invit sa:
- 👉 Raspunzi in scris la intrebarea “Cine sunt eu sa scriu aceasta carte?”
Nu-ti cer sa aduci argumente si contraargumente. Ci, iti cer sa faci o lista cu toate motivele posibile si imposibile care te indreptatesc sa scrii exact aceasta carte. Nu-ti voi da sugestii ci, las la latitudinea ta formarea listei. Iti spun doar sa nu anulezi nici un gand ce-ti vine. Nu-l analiza… pur si simplu, scrie tot ce iti este revelat! - 👉Raspunzi in scris la intrebarea “De fapt, de cine ma tem?”. Dar, neaparat, rezolvi acest punct, doar dupa ce l-ai parcurs pe primul.
In rest…
Continua sa scrii, continua sa scrii zilnic si, iti garantez ca, va veni ziua in care vei tine in maini cartea ta!
❤️💛💙Succes, spor si inspiratie sa ai!💙💛❤️
„Trebuie sa scrii cartea care vrea sa fie scrisa. Si, daca aceasta carte va fi prea dificila pentru adulti, atunci o scrii pentru copii.” ~ Madeleine L’Engle
