Cum imi Gasesc Inspiratia cand Scriu?
Inspirația este un personaj ciudat.
Uneori nu o găsesc deloc și ma simt ca si cum as inota pe uscat, încercând să trezesc in mine chiar si o uncie de creativitate.
Alteori, la usa creierului meu bat atat de multe idei, incat, nu știu de unde să încep si nici ce proces de organizare sa aplic.
Cu toate acestea, pot sa-mi gasesc inspiratia, in anumite spatii, de obicei locuri istorice… sau exotice. Locuri pe care intotdeauna mi-a placut sa le vizitez.
Dar, am învățat odata cu trecerea timpului că nu trebuie neapărat să călătoresc în locuri exotice îndepărtate ca sa-mi gasesc inspiratia.
De exemplu… Muza ma poate atinge cu aripile ei in timp ce ascult muzica instrumentală.
Pe măsură ce scriu, îmi schimb muzica pentru a se potrivi cu simțul scenei… sau, daca scriu non-fiction, cu tema aleasa.
Dacă este o scenă cu suspans, ascult muzică de film.
Dacă e o scenă liniștită, calmantă, poate chiar una romantică, probabil că ascult Ceaikovschi.
Dar… trebuie sa recunosc… de vreo 3 ani incoace, pe primul loc in clasamentul muzicii mele preferate, se afla ceea ce numim muzica epica.
Am descoperit acest gen de muzica in timpul unei sesiuni de scris pentru scriitori.
Lucram de zor la un roman pe care l-am intitulat la vremea respectiva „Memories of an Arcturian”.
Ai ghicit.
Este scris in limba engleza. Si… spre rusinea mea a ramas neterminat.
Poate pentru ca… ma simt mai atrasa de non-fiction… sau poate ca nu imi place prea mult sa scriu memoriile proprii. 🙂
Iar acest roman e construit astfel incat realitatea se imbina cu fantezia.
Unde se termina una si unde incepe cealalta… am lasat acest aspect la libera apreciere a viitorilor cititori.
Dar… sa revenim la muzica epica.
Dupa cum spuneam, eram in plin sprint de scriere si cineva din grupul creat in camp (tabara) a marturisit ca poate scrie doar ascultand acest gen.
Ei bine, curioasa cum sunt, am inceput sa fac sapaturi.
Si… sarind peste amanuntele cercetarii in sine… declar sus si raspicat ca m-am indragostit.
De felul meu sunt o mare ascultatoare de muzica.
Probabil ca si numele meu imi aduce in ADN ceva „chestii” care ma inclina spre muzica.
Am ascultat la viata mea… mult. Poate mai mult decat as putea povesti.
Dar… niciodata pana la muzica epica nu am putut scrie orice. Absolut orice.
Ca este fiction sau non-fiction… deja nu mai conteaza daca auzul, inima si creierul imi sunt mangaiate de acest gen de muzica.
Acum… nu va inchipuiti ca sunt capabila sa-mi gasesc inspiratia ascultand chiar orice muzica epica.
Evident, am si eu preferatii mei printre compozitorii genului.
Dar, categoric… daca este vorba de compozitori precum Hans Zimmer si Thomas Bergersen, sau interpreti de talia Lisei Gerrard, declar sus si tare ca oricat ar vrea muza sa ma ocoleasca… eu tot scriu.
Ascult acum Thomas J. Bergersen – Rada (Ilussions) si… zau ca-mi vine sa scriu o carte 🙂
Au oamenii astia trei (si pe langa ei inca… poate doi-trei) talentul sa deschida pentru mine poarta catre alta lume.
O lume in care ma simt minunat si in care imi gasesc inspiratia, iar creativitatea ma imbratiseaza total.
Si daca… pe langa toate acestea… presar si ceva arome de betisoare parfumate… ei bine…
nimic nu imi poate opri elanul cand scriu.
Și, bineînțeles, o plimbare intr-o zona in care trebuie sa fie macar putin verde, respirarea aerului proaspăt și o baie de soare – sau poate chiar de luna, pot deasemenea sa-mi dea aripile de care am nevoie in acele momente.
Inspirația poate veni, chiar si prin intermediul unora dintre cele mai simple acțiuni, cum ar fi odihnitul pe o bancă in parc urmărind copiii ce se joaca in apropiere.
Cu vreo patru-cinci anisori in urma, aveam obiceiul sa privesc pe fereastra… ca sa imi gasesc inspiratia cand scriu. Ce conexiuni facea creierul meu nu pot spune dar… procedand astfel am scris vreme de 30 zile, cate o „poveste” zilnic.
Poveste adevarata… luata din viata noastra petrecuta in cele trei dimensiuni clasice… in cautarea sensului vietii.
Indiferent de unde provine, niciodată nu ignor inspiratia.
Chiar și cea mai mică idee poate deveni o poveste… sau un mijloc de a analiza semnificatia vietii.
Și întotdeauna… indiferent ca vorbim de o poveste, o povestire sau o introspectie… creativitatea mea prefera un final fericit.
Dar tu?
Scrii?
Ai blocaje in procesul de creatie?
Cum reusesti sa iesi din acea zona?
TU unde iti gasesti inspiratia?
