„La Taclalele” de astăzi sunt despre lipsă de respect… sau lipsă de educație sau… poate… despre amândouă.
Ideea mi-a venit când am intrat zilele trecute pe faimoasa rețea de socializare ce poartă numele de Facebook. De fapt, nici nu știu dacă se mai numește așa.
Să-ți povestesc pe scurt ce s-a întâmplat.
Tot făcând scroll down (nu știu termenul pentru limba română) pe feed-ul meu să văd ultimele noutăți postate de prietenii virtuali, privirea îmi cade pe o întrebare pusă de una dintre prietenele care este business coach.
Îi intreba pe cei din audiență dacă s-au programat vreodată la o întâlnire gratuită de consultanță 1 la 1 și… nu s-au prezentat. Se întreba… oare ce gândim în astfel de situații în care… știm că am făcut programarea, știm că cineva așteaptă și alocă timp pentru a ne ajuta gratuit iar noi… alegem să nu ne prezentăm.
Întrebarea ei m-a pus pe gânduri. La fel ca pe toți cei care au ales să comenteze. Nu voi trece în revistă comentariile celorlalți (recunosc… a fost unul care m-a lăsat cu gura căscată… datorită motivului invocat) dar am să-ti spun părerea mea.
Despre… acea lipsă de respect
Niciodata nu am făcut o programare la care să nu mă prezint. Au fost și cazuri în care au apărut urgențe (nu mă refer aici la call-urile gratuite) însă am anunțat din timp schimbarea de program. Și, evident, am reprogramat.
DAR… mi s-a intamplat în ultimul an ca două persoane ce se programasera pentru un call gratuit cu mine să nu apară la întâlnire.
Am stat sfertul academic dar… am cam bombănit în tot acest timp.
Am programul destul de încarcat și… zău că nu-mi plac acest tip de situații. Mai ales că de cele mai multe ori… am o activitate destul de creativă și astfel de momente mă scot din flow.
Nu știu exact ce gandesc, cu adevărat, astfel de persoane dar… cele două de care spuneam au avut comportamente total diferite.
- Prima persoană si-a cerut scuze, nu reușise să rezolve, în timp util, niste setări la zoom. Am reprogramat întâlnirea cu drag. Până la urmă, neprevăzute pot apărea în viețile noastre și… orice am face… nu reușim s-o scoatam la cale.
- A doua persoană mi-a trimis un email plin cu invective, acuzându-mă că nu i-am reamintit de întâlnirea gratuită. Carevasăzică… eu eram vinovată că ea a cerut o întâlnire gratuită cu mine, întâlnire la care… evident… ar fi obținut multă valoare și ar fi primit „mură-n gură„ soluții la obstacolele ce îi apăruseră în cale. Evident… trimisesem email de reminder… la fel cum trimit oricui programează o astfel de întâlnire cu mine. După vreo două zile a revenit cu un email prin care spunea că a găsit între timp emailul de reminder. Nu am reprogramat dar, recunosc, pățania mi-a lăsat un gust amar. Chiar foarte amar.
Revenind la întrebarea prietenei mele din FB… ea spunea că din 80 persoane care își făcuseră programare, aproape jumătate nu se prezentaseră la întâlniri.
Stau eu și cuget… unde aș putea încadra gestul acelor persoane?
- Lipsă de respect pentru munca și timpul altuia?
- Lipsă de educație? Deși… după o anumită vârstă nu prea mai putem da vina pe părinți pentru eventuiala lipsă de educație, nu-i așa?
- Pot califica și altfel modul acelor persoane de a acționa?
Să fie cauza… faptul că nu a existat un schimb financiar pentru acea întâlnire?
Oare… cum ar putea cineva care vrea să ofere ajutor gratuit să își selecteze mai bine oamenii care se programează în call-uri?
TU… ce părere ai despre toate acestea?
Ți s-a întâmplat așa ceva?
Și, până la următoarele taclale…
