Astăzi, mi-am propus să-ți povestesc ceva, despre care, nu ți-am zis vreodat’. Dincolo de aparențe, totul este despre liniște, sunet și tăcere, mesaje și intuiție. Pentru mine, combinația este specială. Poate, și pentru scriitori. Poate… și pentru tine.
Hai să vedem.
Trecem, adesea, pe lângă oportunități. Uneori, nu le observăm. Alteori, parcă din vremuri demult apuse… șoapte ne învăluie.
„Deschide-mă, deschide-mă! Pășește-mi pragul…” și, brusc, un abur de poartă apare.
Chiar așa… Ai simțit, vreodată, că se deschide o poartă în fața ta? Una misterioasă… „Intră, intră… trece-mi pragul!”, auzi, parcă, plutind către tine, o șoaptă venită din alte dimensiuni.
Ei bine, da. Cam despre așa ceva vreau, astăzi, să-ți grăiesc.
Sunt câteva luni bune, de când, îmi apar în cale fel de fel de… mesaje.
Scrise.
Mai în glumă, mai în serios… mă întreb, retoric.
De ce, scrise? De ce, oare, exact… scrise?
Știu, știu. La suprafață, răspunsul pare evident. Asta, în cazul în care mă cunoști deja.
Dar, să revenim la mesajele despre care-ți vorbeam.
Le văd pe garduri… scrise… apoi, le visez.
Pare că, întreg Universul vrea să îmi spună ceva. Iar eu… nu și nu… încă, nu am descifrat misterul din spatele acestor două cuvinte.
Apăi, da! Sunt doar două.
Întotdeauna, în engleză (da’, eu ți le zic în română).
Așezate… ba așa… ba așa.
Uneori… Sunetul tăcerii.
Alteori… Tăcerea sunetului.
Recunosc, de multe ori, când am o dilemă… pornesc de la definițiile implicate.
La fel și acum.
Pe de o parte… sunetele sunt vibrații care călătoresc prin aer sau prin alt mediu și pot fi auzite când ajung la urechea unei persoane sau a unui animal.
Pe de altă parte, tăcerea este absența totală a sunetului.
Cred că-ți dai seama că… ceva nu se leagă în mintea mea.
Ce să însemne oare… sunetul tăcerii? Poate fi auzit… ceva caracterizat de absența totală a sunetului?
Sau… poate duce la absența totală a sunetului… ceva ce poate fi auzit?
Na’, poftim situație.
Parcă… parcă… te ia cu dureri de cap.
Sau… nu?
Oricum, pentru scriitori… subiectul zici că-i numa’ bun de digerat la micul dejun.
Ca o încununare a aplecării acestuia către Alchimia Scrisului.
De ce, exact, Alchimia Scrisului? Ei bine… deoarece, Alchimia este o practică antică învăluită în mister. Iar eu… ador misterele. Tu… oare… cum stai la acest capitol?
Revenim… deși alchimiștii au căutat, în principal, să transforme plumbul în aur. Să recunoaștem, este o căutare care a capturat imaginația oamenilor pe parcursul a mii de ani.
Cu toate acestea, Alchimia nu se referă doar la transformarea metalelor, ci și la schimbarea conștiinței. „Transmutarea” este cuvîntul cheie care caracterizează alchimia și poate fi înțeles în mai multe moduri. În schimbări chimice. În schimbări fiziologice, cum ar fi trecerea de la boală la sănătate, într-o transformare sperată de la bătrînețe la tinerețe. Sau chiar trecând de la o existență pământeană la una supranaturală.
Modificările par a fi intotdeauna pozitive, fără a implica degradarea finală, care apare doar ca o etapă intermediară într-un proces ce are un „sfârșit fericit”. Dar… Alchimia funcționează și pentru scriitori. Ia o idee și aplică-i puțină magie în cuvinte, transformând-o astfel, dintr-o simplă noțiune în ceva care poate înflăcăra imaginația cititorului.
Să presărăm împreună puțină Alchimie în cuvinte, să le așternem pe hârtie și să admirăm comoara obținută. Renașterea ta ca scriitor.
Și, precum spuneam… intuiția-mi spune că… „dincolo de aparențe, totul este despre liniște, sunet, tăcere și mesaje. Pentru mine, combinația este specială. Poate și pentru scriitori. Poate… și pentru tine.”
Revenind la Sunetul Tăcerii și la Tăcerea Sunetului… ce ai spune dacă ți-aș propune să rezolvăm misterul împreună?
Accesând liniștea… atât de necesară în viața unui scriitor.
„Deschide-mă, deschide-mă! Pășește-mi pragul…” și, brusc, un abur de poartă apare.
Una misterioasă… „Intră, intră… trece-mi pragul!”, plutește către tine, o șoaptă venită din alte dimensiuni.
Iar, pentru ca acest lucru să se întâmple, am pregătit, pentru tine și comunitatea Calea către Carte, o oportunitate și multe surprize la… un foc de tabără. Asta… că tot spuneam să alchimizăm și să înflăcărăm ceva.
Despre care… promit să-ți vorbesc, pe larg, data viitoare.
Până atunci, mi-ar plăcea să-mi spui părerea ta despre cele două cuvinte… ce-mi apar, la tot pasul.
Și pe garduri
Și în vise.
